O lecție de demnitate

Un profesor de istorie sarb din Voivodina,aflat zilele trecute la Satu Mare,a transmis redactiei o reactie pe marginea articolului"Afront adus romanilor pe bani europeni",aparut in numarul din 4.12.2012 al Gazetei de Nord Vest.Reproducem integral textul transmis de profesorul sarb Miodrag Stanojevic : "Ma numesc Miodrag Stanojevic,sunt sarb din Vojvodina si profesor de istorie in Novi Sad.Aflandu-ma intr-o calatorie catre Ucraina,am zabovit 3 zile in urbea dvs.,bucurandu-ma de ospitalitatea unui vechi prieten si a familiei sale. Mentionez ca vorbesc fluent limba romana deoarece am copilarit intr-un sat vlaho-sarbesc. Stiind ca sunt profesor de istorie si un bun cunoscator al revizionismului unguresc,amfitrionul meu mi-a aratat articolul"Afront adus romanilor pe bani europeni" aparut in ziarul dvs. Totodata mi-a relatat cateva evenimente recente de acest gen : - fenomenul Csibi Barna,un degenerat care isi permite sa dea foc in centrul Romaniei unei papusi reprezentand un erou national al romanilor(Avram Iancu),autoritatile romane ignorand acest gest. Va propun un exercitiu de imaginatie: Ce s-ar fi intamplat daca : - un roman ar fi dat foc la Budapesta unei papusi reprezentandu-l pe Kosuth Lajos ? - un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o papusa reprezentandu-l pe David Ben Gurion(primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (deasemenea premier al Israelului )? - un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o papusa reprezentandu-l pe Milos Obilic,erou national al sarbilor de la Kosovopolje ? Meciul Steaua - Ujpest de acum 3 ani : la intrarea in Romania ,suporterii unguri aflati in tren au afisat"Transilvania apartine Ungariei ",iar pe stadionul Steaua din Bucuresti au afisat romanii=tiganii Acelasi scenariu : - ce s-ar fi intamplat daca Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Rosie ? Oare ar fi avut curalul ungurii sa afiseze mesajele "sarbii=tiganii sau Vojvodina apartine Ungariei " ? Nu,nu ar fi indraznit,iar daca ar fi fost atat de tampiti sa o faca,in aceeasi seara ar fi cinat in inferm. De ce isi permit asta in Romania ? De ce nu isi permit acelasi lucru in alte tari unde au minoritati maghiare si revendicari revizioniste adica Slovacia,Serbia,Ucraina ? Simplu,pentru ca ei stiu(asa cum au mentionat in Traseul Legendelor Satmarene)ca romanii sunt "un popor pasnic,binevoitor si primitiv" si completez eu ,un popor "imbecil de tolerant". Totodata ei stiu ca slavii din (Slovenia,Serbia,Ucraina ) nu sunt asa. Si nu isi permit. Afirm cu tarie ca nu exista nicaieri in lumea civilizata o tara care sa acorde atatea drepturi unei minoritati alogene cum acorda Romania minoritatii maghiare.Si totusi nu vor fi multumiti niciodata ,sacaindu-va perpetuu ( ca un tantar in miezul noptii) cu aceeasi pretentie imbecila : autonomie. Tupeul lor se manifesta si prin faptul ca ei considera ca fiind similara pretentia lor de autonomie teritoriala in Romania cu cea a catalanilor din Spania,ignorand cu buna stiinta marea diferenta : catalanii sunt bastinasi in Spania,pe cand maghiarii sunt alogeni asiatici in Romania. Gazda mea mi-a spus ca ,pe langa "valahi puturosi "maghiarii va mai numesc si mamaligari. Isi permit asta in tara voastra. Sunt derutat si confuz ,neputand intelege cum este posibil sa nu existe in randurile poporului roman "pasnic,binevoitor si primitiv " un profesor de istorie altruist care sa explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere ? - in anul 700 sunt mentionati in cronicile coreene ca fiind niste nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei si estul Chinei. - in 896,sapte triburi maghiare si trei triburi de turci Khazari,fugarite din stepele Asiei de catre pecenegi,se stabilesc in Panonia(locuita atunci de slavi,valahi,avari ,germanici),in total 225000 de nomazi sub conducerea lui Arpad. Prima lor preocupare dupa stabilirea in Panonia a fost jaful (logic ). Incursiunile lor sangeroase s-au desfasurat in toata Europa ajungand pana in Spania pana cand Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld in 955. Stefan cel Sfant (997-1038) unifica triburile unguresti si ii crestineaza .Totodata incepe si procesul de maghiarizare agresiva a populatiilor din jur :germanici,valahi,slavi,acest proces fiind de fapt esenta strategiei de supravietuire aacestui mic popor migrator asiatic in Europa. Personalitatile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri : Matei Corvin,Petofi Sandor(Petrovici Alexandar- sarb,parintii lui nu cunosteau limba maghiara) Kosuth Lajos-slovac,precum si majoritatea regilor Ungariei. In 1910 un istoric maghiar recunoaste ca doar 10% din unguri sunt urmasii celor sapte triburi maghiare stabilite in Europa in 896,restul fiind populatii maghiarizate de-a lungul timpului(valahi,germenici,slavi ). De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre sa fie urmasul cetelor mongoloide venite in Europa in sec.Ix ? Ceea ce trebuie accentuat este faptul ca incepand de la Stefan cel Sfant si pana la disparitia regatului ungar in 1526,Transilvania nu a facut parte niciodata din regatul ungar,fiind intotdeauna voievodat autonom. - Infrangerea de la Mohacs din 1526 in fata turcilor si cucerirea capitalei Buda in 1541 are ca urmare disparitia de pe harta Europei a regatului ungar.Partea occidentala a Ungariei este anexata de imperiul Habsburgic,iar restul inclusiv Buda,devine pasalac turcesc. Transilvania ramane principat independent sub suzeranitate otomana. - Dupa respingerea asediului otoman asupra Vienei(1683),imperiul Habsburgic ocupa teritoriul fostului regat ungar si Transilvania,anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz(1699) - In 1849 Kosuth Lajos proclama Ungaria stat independent dar interventia habsburgica si tarista inabuse aceasta pretentie. - In urma pactului dualist din 1869,Ungaria devine regat in cadrul imperiului Habsburgic(numit din acel moment imperiul Austro-Ungar)avand constitutie proprie si o oarecare autonomie. - In 1918 in urma infrangeri din primul razboi mondial,imperiul Austro-Ungar se destrama,Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege sa se uneasca cu Romania. Trebuie sa subliniez imbecilitatea revizionistilor unguri.Cum pot sustine ca Transilvania a apartinut Ungariei 1000 de ani ,cand regatul Ungariei a disparut din 1541 pana in 1867,perioada in care a fost pasalac sau provincie habsburgica,in timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Stefan cel Sfant(997-1038) pana in 1699 cand devine provincie austriaca (ca si Ungaria de altfel ). Deci Transilvania si-a pierdut independenta in 1699 si a apartinut pana in 1918 imperiului Habsburgic,nicidecum Ungariei (care din 1526 pana in 1869 nu a existat). - In 1940 in urma Dictatului de la Viena,o parte a Transilvaniei este cedata ( pentru prima data in istorie )Ungariei.Pana in 1944 cand revine Romaniei ca fac ungurii in Transilvania ?Ce stiu mai bine : ucid valahi si evrei ,considerati rase inferioare. Gena lor asiatica ia ajutat pe unguri sa devina cei mai zelosi executanti ai teoriilor rasiale naziste ,golind practic Transilvania de evrei.In perioada 1941-1944 timp in care Transilvania a apartinut Ungariei,populatia evreiasca de aici a scazut cu 90%,marea majoritate fiind trimisa de catre autoritatile maghiare catre lagarele de exterminare naziste. La fel s-au purtat si in Serbia odata cu invadarea alaturi de germani a Iugoslaviei in 1941. IN INCHEIERE ,ca sa sintetizez relatia dintre bastinasii valahi si alogenii unguri,imi ingadui un scenariu: un ungur pribeag bate la usa unui valah. Acesta ,ospitalier il primeste in casa . Ii intinde masa ,oferindu-i ce are mai bun in camara. Ungurul,in timp ce se ospateaza pune ochii pe nevasta valahului(frumoasa bineinteles ) considerand ca ar fi normal ca dupa ospat valahul sa ii ofere si un desert,adica nevasta. Indignat de faptul ca dupa ce s-a saturat,valahul nu-i ofera si nevasta,ungurul ii trage o palma zdravana valahului si inca una. Inainte ca mamaligarul sa se dezmeticeasca ,ungurul fuge pe ulita strigand din toti rarunchi : sariti oameni buni ca ma omoara valahul,sunt o victima. Asa ca ,valahi,fiti intelegatori si dati-le si nevasta dar va avertizez ca nu le va ajunge. Urmatoarea lor dorinta va fi casa voastra.

Ingerul din sufletul nostru

Soarele apune. Printre geamurile ferestrei, bunicul şi nepoţica fac cu mâna, în semn de rămas bun, ultimelor raze de lumină. În aer se simţea gingăşia gestului lor... Fetiţa îşi lipeşte năsucul de geam: - Bunicule, ce este soarele pentru pământ? Privirea bunicului spunea multe...dar cum să-i explice micuţei?. O chemă lângă el şi-i mângâie codiţele bălaie. Copila îi zâmbi din priviri. "Ce minune de copil", îşi spuse în gând bunicul... "cu codiţele-i bălaie şi cu ochişorii ei albaştri, parcă ar fi soarele şi cerul". De fapt ea era întregul univers al bunicului. El era prezent la sculare, cu el se ducea în parc la joacă, el o culca în fiecare seară şi nu uita niciodata în a o îndemna să-şi spună rugăciunea "Îngeraşul". Fetiţei îi plăceau mult poveştile despre îngeri. De multe ori se imaginase şi ea înger. Un înger ce aduce bucurie şi pace altor copii. Se auzi din nou întrebarea: - Bunicule, ce este soarele pentru pământ? Fără a se mai gandi la răspuns, bunicul spuse ceea ce simţea: - Soarele este pentru pământ aşa cum este sufletul pentru om. Fetiţa zâmbi. Se părea că întelege ce-i spuse acesta. - Bunicule, tu ai spus că de câte ori avem nevoie de ajutor, şi ne rugăm, din lumea Tatălui Ceresc, coboară câte un înger. Bunicul încuviinţă din cap. Micuţa continuă, încurajată de gest. .... Şi tot tu spuneai, că sufletul nostru are în el scânteia divină. Bunicul cuprinse umerii fetiţei. ... Dacă în noi este tot lumea Tatălui Ceresc, nu-i aşa că atunci când ne gândim cu drag la cineva, când ne rugăm pentru ajutorul cuiva, din sufletul nostru se ridică un înger şi pleaca spre cel în nevoie? Ochii bunicului pluteau în lacrimi. - Da, aşa este, micuţo! de câte ori dăruim din sufletul nostru, din el se ridică un înger care pleacă în lume. Ce bine ar fi ca lumea să fie plină de astfel de îngeri! Fiecare gând de bine poartă în sine o stare de binecuvântare. El poate ajuta, de multe ori chiar salva pe cineva aflat în pericol. Un gând de bine, puternic, ne poate salva chiar şi pe noi înşine.

ECLIPSA DE LUNA IN GEMENI - 28 NOIEMBRIE 2012 - AJUSTARI KARMICE

“Atat lumina cat si umbra sunt dansul iubirii , Iubirea nu are cauza ; Este iubirea astrala a secretelor lui Dumnezeu , Iubitul si iubirea sunt inseparabili si atemporali

O Eclipsa de Luna este o Luna plina mai speciala, mai intensa, arata ca urmeaza o perioada de cateva luni in care trebuie sa limpezim lucrurile din viata noastra, in special accentueaza necesitatea clarificarii, eliminarii efectelor actiunilor din trecut( LUNA) intr-un mod care sa ne faca viata mai usoara . Eclipsa de Luna poate produce transformari majore, este o energie imensa ce ne orienteaza mai mult spre relatii , poate declansa fel de fel de crize in scopul constientizarii necesitatii unei relatii in viata noastra, fie ca vorbim de o relatie de la locul de munca, de relatia cu noi insine, de relatia cu partenerul, cu cei apropiati noua. Este bina sa stim ca o Eclipsa de Luna este o Luna Plina mai puternica cu efecte de durata , emotiile sunt sporite , ceva vine la lumina in acest moment si daca vom fi atenti la aceste emotii ale noastre cu siguranta ne putem da seama ce trebuie sa modificam, sa eliminam sau sa adaugam vietii noastre pentru a ne simti bine . Eclipsa de Luna din 28 noiembrie 2012 are loc cu Luna in Gemeni pe gradul 6: 47 in opozitie cu Soarele in Sagetator gradul 6:47 iar Luna se afla in apropierea Nodului Sud Lunar in Taur gradul 26:06. Este o eclipsa de Luna asociata cu Nodul Sud lunar in Taur ceea ce arata o intoarcere spre trecut , o accentuare a trecutului nostru , fiind asociata ce mai adesea cu sfarsituri emotionale, pierderi de tot felul, poate lucra ca un “cutremur” emotional atat in bine cat si in rau, poate aduce evenimente dramatice sau poate aduce o oportunitate, o noua iubire, o noua “ relatie”, tot ce hraneste sufletul nostru este energizat in aceasta perioada. Nodul Sud Lunar nu are cea mai buna reputatie in astrologie , ARE O NATURA SATURNIANA indicand adesea restrictii de tot felul, pierderi , teama. In acelasi timp , nodul sud lunar in asociere cu aceasta Luna Plina in Gemeni poate fi o culminare a unui talent ( tot ce tine de scris , comunicare , cuvant ) pe care l-am dezvoltat timid dar cu incredere , poate fi un bonus substantial pentru o munca bine facuta dar neapreciata in trecut. Energiile imense ale acestui moment astral fac o legatura directa cu suletul nostru, chiar nu ne intreaba daca suntem bucurosi de oaspeti, pur si simplu vine si lasa mesajul , cu cat ne vom opune mai mult sa intelegem acest mesaj, cu atat mai mult ne putem afunda intr-o directie gresita , in acest fel ne putem face singuri rau , imbolnavind-ne . Energia acestei Eclipse de Luna in Gemeni poate actiona ca o informatie importanta , o intuitie , un gand , un cuvant , un secret ce ne pot ajuta sa intelegem de ce ne este rau alaturi de o persoana si atunci plecam fara prea multe suferinte sau putem realiza brusc cat de importanta este o persoana in viata noastra si atunci suntem deschisi spre transformare tocmai de dragul persoanei respective. Traditional, eclipsele de luna nu sunt fost privite ca energii prea binevoitoare sau ajutatoare; tinand cont ca Luna simbolizeaza problemele interne , emotiile , sufletul, sentimentele , visele , amintirile , Eclipsa de Luna tinde sa aiba mai mult efecte personale . In timpul unei eclipse , Luna poate juca rolul unui ac de ceas care ticaie ritmul evenimentelor karmice si al situatiilor cu care trebuie sa ne confruntam , putem vorbi aici de intalniri providentiale, decizii importante, calatorii , noi puncte de interes, noi activitati, tristeti, bucurii, succese, infrangeri. Luna eclipsata in Gemeni este in conjunctie cu Jupiter retrograd in Gemeni , cu Lilith in Gemeni , cu asteroidul 167 Urda . Jupiter in Gemeni retrograd in conjunctie cu Eclipsa de Luna poate aduce in lumina multe actiuni frauduloase , minciuni , secrete dar si ignoranta , nepasare , repetitii sortite . Aceasta eclipsa prin opozitia Soarelui in Sagetator cu Luna in Gemeni in conjunctie cu Lilith si Jupiter este in interiorul unei configuratii astrale puternice –Yod sau degetul lui Dumnezeu sau mana destinului .Ce este un YOD? Yodul ca si configuratie astrala denota o misiune speciala , numele acestei configuratii este litera zece in ebraica cu o importanta semnificatie mistica in ceea ce priveste numele lui Dumnezeu, omniprezenta lui si umilinta noastra . Un Yod este o configuratie mai rara si implica planete ce formeaza un triunghi isoscel format din doua planete in sextil ( aspect de benefic 60 de grade) si ambele planete in aspect de inconjunctie ( aspect de 150 grade , orbul trebuie sa fie pana in trei grade ) cu a treia planeta numita focar . Este un aspect ce arata un scop special, este un puzzle ceresc si trebuie incredere ca soarta stie ce face . Cele doua planete in sextil ( 60 de grade ) sunt in armonie si se completeaza reciproc . Planeta focar in inconjunctie (150 grade ) cu celelalte planete este complet incompatibila atat ca element( foc, apa , pamant sau aer) , modalitate ( cardinal, fix, mutabil ) cat si gen ( feminin, masculin) . Acest aspect activeaza un canal puternic de energii produse la baza configuratii in directia planetei focar , cum aceasta nu intelege mesajul datorita incompatibilitatii , pot aparea directionari opuse fata de ceea ce este transmis , oscilatii , bifurcatii in viata . O opozitie la planeta focar ( deci punctul situat la mijlocul bazei triunghiului isoscel) poate declansa evenimente majore dezvaluind adevarata putere a sextilului Yodului . Aspectul de inconjunctie este un aspect de stress , cicalitor si enervant din cauza lipsei unei intelegeri astrale intre planete conducand la bifurcatii extreme ; daca planeta dintr-un semn masculin doreste sa intreprinda actiuni directe , planeta dintr-un semn feminin doreste sa faca lucrurile indirect, daca planeta dintr-un semn de pamant vrea stabilitate , selectivitate , prudenta , planeta intr-un semn de aer vrea libertate ,expansiune , schimbari permanente . Persoanele cu Yoduri in harta natala vor avea o viata departe de una obisnuita , ele au misiuni speciale , simt asta . Ei sunt solicitantii zodiacului , ei au roluri cruciale , fiind obligate sa-si descopere de-a lungul vietii aceasta misiune cu care a venit aici pe pamant . Prima parte a vietii lor este uneori complet diferita de a doua jumatate a vietii , ca si cum sunt doua persoane diferite si doua vieti diferite . Instabilitatea este comuna in viata lor , ei sunt purtatorii unei misiuni speciale de la Dumnezeu . Adesea , aceasta misiune, acest talent special este ascuns , blocat in prima parte a vietii , tocmaI de aceea , stresul, agitatia acestor persoane nu este catusi de putin intamplatoare , ei sunt condusi de forte invizibile pentru a gasi scopul lor special in viata . In cazul Eclipsei de Luna , triunghiul isoscel are ca baza planetele Pluto in conjunctie cu Marte pe gradul 8 Capricorn in sextil cu Saturn in conjunctie cu Venus pe gradul 8 Scorpion si ambele conjunctii sunt in aspecte de inconjunctie ( 150 grade ) cu Luna eclipsata in Gemeni , Jupiter retrograd in Gemeni , Lilith pe gradul 8 Gemeni . Aceaste configuratie cere o reajustare si o regenerare a expresiilor emotionale si mentale iar planeta focar sau “ degetul “ arata energiile care trebuiesc regenerate . In cazul nostru , planeta focar , “ degetul lui Dumnezeu “ este Luna Eclipsata in conjunctie cu Jupiter retrograd si Lilith in Gemeni . Semnul Gemeni este un semn mental ce arata ca exista numeroase alternative iar Luna in Gemeni coloreaza cu emotii, sensibilitate ratiunea , mintea . Luna in Gemeni este opusul stabilitatii si predictibilitatii , este o energie ce amplifica reactia la orice impuls dar si la ceilalti oameni , ofera adaptare la schimbare , perceptiile pot fi uimitoare tocmai din cauza curiozitatii fara nici o limita . Luna in semnul Gemenilor accentueaza la extrem dualitatea , este amplificata nervozitatea, agitatia , insomnia , gandul devine smecher , nostim , excitant si sfidator. Lilith este iubirea salbatica din noi care merge dincolo de orice norma ,conventie iar de multe ori poate crea destule probleme pentru cei care cauta un anumit confort in iubire , in relatii . Lilith ne ajuta sa descoperim (daca o folosim in sens pozitiv ) “ cele mai vechi carti din biblioteca secreta a sufletului nostru “ , ea stie ce este cu adevarat necesar astfel incat sufletul nostru sa fie cu adevarat liber . Unde apare Lilith ne putem bucura de “ darul” acestei Zeite a intunericului dar cu conditia sa dam voie sufletului sa vorbeasca . Lilth este un loc intunecat in hartile noastre dar ne spune ca intunericul este la fel de important .Confruntarea cu partile noastre intunecate nu este prea usoara ,poate din cauza asta relatiile in care Lilith leaga doua suflete sunt mai grele , obesive, hipnotice . Lilith in Gemeni poate fi orice , are capacitatea unui cameleon , isi poate ascunde gandurile si sentimentele adevarate. Folosita necorespunzator , Lilith in Gemeni are “ doua fete “ , barfeste vicios , minte spectaculos . Lilith merge impotriva convenientelor si de multe ori creeaza probleme si haos pentru oricine cauta stabilitate , securitate in numele iubirii . Lilith nu este sotia , ea este amanta , cealalta femeie , vrajitoarea , seducatoarea . Acest Yod aduce atat lumina cat si intuneric in viata noastra . Venus in conjunctie cu Saturn ne vorbeste despre angajamente solide , afectivitate selectiva , regasirea unei iubiri din trecut , sanctioneaza legaturile instabile in timp ce Marte in conjunctie cu Pluto este profund erotic , vulcanic, transformator . Dar Lilith in conjunctie cu Luna este de doua ori “ umbra “ , spun asta deoarece lilith este un loc intunecat iar luna eclipsata este tot intunecata deoarece nu ajunge lumina soarelui la ea , asta inseamna ca suntem fortati sa recunoastem si sa acceptam complet identitatea noastra adevarata si asta prin aducerea in lumina a ceea ce este fals in viata noastra ( asta in functie de domeniul energizat de eclipsa de luna si Lilith ) , a relatiilor triunghiulare , a relatiilor sortite , a tuturor capcanelor ce ne obliga parca sa negam sau respingem pe noi insine cei adevarati . Asteroidul 167 Urda a primit numele dupa una din cele trei zeite ale soartei din mitologia Nordica , ea are capacitatea de a vedea trecutul iar in legatura cu Luna eclipsata si Lilith poate reconecta doua suflete perechi vechi in care unul sau amandoi pot deveni obsedati ( lilith ) din cauza recunoasterii acestui lucru ( Urda ) .Unde apare Lilith apare de obicei frustrare , furie ascunsa , renegare , constiinta vinovata , izolare , singuratate , dorinta de a pastra integritatea . Deoarece Lilith este puternic legata de sexualitate , nu trebuie sa ne mire relatiile triunghiulare , inselaciunea , manipularea , tradarea . Dar Lilith ofera si cunoastere , clarviziune , cunostinte pur cosmice . Lilith in conjunctie cu Luna eclipsata ofera emotii profunde, intuitii de exceptie , intelegerea celorlati intr-un mod ce sperie , clarvedere , acces la spiritualitate , probleme cu femeile ce emana un farmec misterios si subjugant . Dar Soarele se opune lui Lilith si amplifica gelozia , strica reputatia , arata secrete, pot aparea probleme cu barbatii , pierderea unui sot , a unui barbat . Aspectul de inconjunctie ( 150 grade ) aduce o multime de incercari de depasit care odata acceptate , experimentate si intelese , deschid o cale catre evolutie psihologica . Este un aspect in stransa legatura cu Legea karmica a continuitatii care ne spune ca nici un efort nu este in van , chiar daca am muncit din greu pentru a obtine rezultate bune intr-un domeniu dar daca nu vom atinge culmi extraordinare , in viata urmatoare vom pleca cu acea experienta déjà atinsa . Acest Yod ce cuprinde Eclipsa de Luna prin aspectele de inconjunctie formate si prin asteriodul 167 Urda (abilitatea de a vedea in trecut) poate fi privit ca o ajustare karmica in unele domenii din viata noastra ,poate fi o recunoastere a unui talent deosebit , a unui suflet pereche din vietile trecute ,a unei relatii necesare schimbarii noastre . Aspectul de inconjunctie ne spune ca in trecut am semanat dar nu am cules roadele muncii noastre ceea ce a generat destula frustrare . Acuma , acest Yod care are drept planeta focar Luna Eclipsata si in acelasi timp este activat si puncul de mijloc al bazei configuratiei ( Soarele in Sagetator ) ne poate ajuta sa renastem, sa primim ceea ce sufletul nostru are nevoie , sa primim roadele muncii noastre din trecut, din vieti trecute , este “ arma “ ce deblocheaza o usa de acces catre aceste lucruri . Provocarile acestui aspect sunt un cadou astral care ajuta sa fie descoperita aceasta misiune speciala . Yodul aduce situatii dificile si relatii stresante care par sa se repete , spun asta din cauza energiei lui Jupiter retrograd in Gemeni dar repetitia nu este intamplatoare , este o repetitie a unei misiuni speciale care nu a putut fi perfecta din cauza comiterii unei greseli . Acuma , acest Yod cu planeta focar –Luna eclipsata in conjunctie cu Lilith si cu Nodul Sud in Taur amplifica plata greselilor karmice dar si constientizarea unor talente speciale care trebuiesc folosite constructive, altruist , benefic pentru ceilalti . Luna in aspect de inconjunctie cu Venus aduce frustrare , o incompatibilitate profunda intre dorintele sufletului si ceea ce se cere cu adevarat , din pacate , ceea ce se cere nu este ceea ce se vrea .Este un aspect ce induce multa sensibilitate dar care este orientata gresit . Acest aspect cere o reajustare a modului in care dorintele sufletului sunt exprimate , valorificate . Sentimentele de nesiguranta sunt amplificate de critica , de fapt orice remarca poate fi simtita ca un pumnal in inima . Acuma , apare ocazia de a constientiza faptul ca dragoastea adevarata nu doare ci da putere , incredere. Luna in inconjunctie cu Saturn aduce incertitudine cu privire la stabilirea responsabilitatilor , rolul unei autoritati ,rolul parintilor . Este un timp de reajustari emotionale in special in relatiile cu membrii familiei , cu o anumita autoritate . Este posibil sa fie facute schimbari legate de casa fie prin initiative personale sau cineva apropiat poate ajuta . Adesea , aceste aspecte de inconjunctie pot conduce la situatii care parca nu pot fi controlate , de fapt , ele cer renuntarea la anumite lucruri ce va solicita prea mult emotional uitand astfel de rolul vostru aici . Acuma , poate aparea nevoia de a renunta la aceste lucruri fiind mai increzatori in ceea ce viitorul ofera . Marte in aspect de inconjunctie cu Luna arata ca este destul de dificil de echilibrat emotia cu dorinta , exista aici o lipsa a auto-controlului in modul de a da viata unei dorinte . Acest aspect cere o reajustare a modului in care dam viata unor dorinte , acestea trebuie invaluite cu emotii, sentimente. Luna in aspect de inconjunctie cu Pluto aduce reajustari in relatiile picante , manipulatoare in care se confunda intensitatea unui sentiment cu sufocarea partenerului . Talentele sunt ilustrate de planetele in sextil ( cele doua planete de la baza triunghiului isoscel), provocarile sunt ilustrate de aspectele de inconjunctie iar misiunea speciala sau sarcina karmica este data de planeta focar ( varful triunghiului ) .In cazul nostru, focarul acestui aspect este Luna eclipsata in Gemeni iar schimbarea , recunoasterea vine prin comunicare , prin exprimarea noastra , prin scris , gandire , asocieri trecute si prezente , prin schimbarea perceptiei noastre conditionata de trecut alegand in mod constient ceea ce sufletul nostru are nevoie ( luna ) . Acest lucru arata ca trebuie sa mergem in trecut ( eclipsa formata in asociere cu Nodul Sud ) , acolo gasim raspunsul de care avem nevoie . Baza acestei configuratii , Saturn in conjunctie cu Venus si Marte in conjunctie cu Pluto ., amesteca intr-un mod armonios relatiile solide cu relatiile iestite din orice tipar iar datorita aspectului de inconjunctie cu Luna eclipsata , reajustarile karmice pot conduce la asocieri care pareau putin probabile ( diferenta de varsta , de educatie, etc.) dar care ofera un drum catre misiunea vietii lor . Dorinta de actiune este trezita de punctul aflat in opozitie cu planeta focar , un punct ce activeaza un domeniu in care se vor concentra noile energii . Punctul de activare ( piciorul yodului, planeta in opozitie cu focarul) poate actiona ca un bumerang , in cazul nostru, vorbim de Soarele in Sagetator ce ne incurajeaza sa riscam , sa dam alt sens informatiilor pe care le-am acumulat transformandu-le in intelepciune si calauzire . Sagetatorul este filosoful care ne reaminteste ca viata este o mare calatorie , fie a mintii, a spiritului, a trupului , cautand diversitatea , dezrobirea mintii si trupului . In conjunctie cu Soarele in Sagetator se afla asteroidul 5 Astraea , zeita dreptatii si justitiei . In mitologie , Astraea este fiica lui Zeus si a lui Themis , ea a trait alaturi de ceilalti zei pe pamant in timpul Epocii de aur a omenirii . Ea a trait printre oameni invatandu-i despre ordinea naturala a lumii . Ea este personificarea justitiei , dreptatii , inocentei, puritatii fiind tot timpul cu o sabie intr-o mana si cu o balanta in cealalta mana . Ea poarta o coroana de stele si este intotdeauna asociata cu zeita greaca a justitiei Dike . Calitatea ei principala este principiul dreptatii in toate lucrurile . In astrologie , Astraea reprezinta un aspect subtil al principiului karmei ( ea face dreptate, echilibreaza lucrurile ) , dezvaluie ceea ce trebuie adus in echilibru , ea induce ordine, corectitudine, moralitate . Acest aspect amplifica justitia karmica , ordinea naturala a lucrurilor fiind ajutati sa intregim o anumita situatie de viata sau sa dam deoparte tot ceea ce dezechilibreaza viata noastra . Suntem ajutati sa gasim ceea ce cautam cu adevarat intr-un anumit domeniu din viata noastra . Interesant este ca pe 21 decembrie 2012 se formeaza pe cer iarasi o configuratie astrala YOD iar Jupiter retrograd ca planeta focar , activeaza gradul acestei eclipse de Luna . Asta inseamna ca Jupiter va actiona ca un declansator a energiilor lunare generate de aceasta Elipsa , Lectia adusa de aceasta Eclipsa de Luna in GEmeni nu poate fi ignorata mai ales de semnele mutabile –Gemeni, Sagetatori, Pesti , Fecioara ( cei nascuti in jurul datei de 28 noiembrie , 27 martie , 28 mai, 28 august ) . Nu toata lumea este afectata de fiecare eclipsa, Dumnezeu stie atat de bine sa lase timp la fiecare dintre noi sa incercam anumite lucruri , experiente , iar cand acestea ne abat de la drumul bun , propice evolutiei noastre sau ne fac rau, atunci vom fi pusi in situatia de a termina cu acestea . Eclipsele de Luna sunt cel mai adesea asociate cu sfarsituri emotionale , pierderi, acestea nu trebuiesc interpretate ca fiind neaparat triste sau negative , am putea asemana o Eclipsa de Luna cu un fel de cutremur emotional, un scurtcircuit emotional ; pentru unii aceste socuri pot fi mai mici sau mai mari asta in functie de ce planeta natala este activata , de casa astrologica energizata actionand prin aducerea de evenimente dramatice sau ca o mana de ajutor , o oportunitate , asta in functie de ceea ce aveti nevoie la acest moment. O eclipsa intr-un semn mutabil , un semn ce schimba regulile, induce o energie ce ne poate ajuta sa lucram la teama de schimbare, de fapt , invingerea ei, este cel mai bun moment de a deschide mintea noastra, de a acumula cunoastere. Sunt momente in viata noastra cand primim atentionari serioase iar aceasta Eclipsa de Luna in Gemeni ne vorbeste despre ajustari karmice necesare evolutiei noastre .

Omul care nu credea în iubire

Aş dori să vă istorisesc o poveste foarte veche, despre omul care nu credea în iubire. Acesta era un om obişnuit, la fel ca dumneavoastră şi ca mine, dar ceea ce îl făcea să fie cu adevărat deosebit era felul său unic de a gândi: el nu credea că iubirea există. Evident, a avut o sumedenie de experienţe în încercarea de a găsi iubirea; mai mult, i-a observat şi pe oamenii din jurul său. Şi-a petrecut o mare parte din viaţă căutând iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost că aceasta nu există. Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor că iubirea nu este decât o invenţie a poeţilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face să creadă. El le spunea că iubirea nu este reală, şi deci nimeni nu o poate găsi, oricât de mult ar căuta-o. Omul nostru avea o inteligenţă foarte vie şi era foarte convingător. El a citit o grămadă de cărţi, s-a dus la cele mai bune universităţi şi a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi în orice piaţă publică, în faţa a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternică. El le spunea că iubirea este ca un drog, te ameţeşte şi te face să o doreşti din nou şi din nou, creându-ţi o dependenţă de ea. Ce se întâmplă însă dacă nu-şi primeşti porţia zilnică de dragoste? La fel ca în cazul unui drog, ai nevoie de această doză zilnică. Le mai spunea că relaţiile dintre îndrăgostiţi sunt la fel ca şi cele dintre un dependent de droguri şi un vânzător de droguri. Cel care are o nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are o nevoie mai mică de iubire este precum vânzătorul de droguri. Cu cât nevoia de iubire este mai mică, cu atât mai bine poţi controla relaţia cu celălalt. Această dinamică a relaţiilor interumane poate fi văzută cu ochiul liber, căci în orice relaţie există un partener care iubeşte mai mult şi un altul care nu iubeşte deloc, dar îl manipulează pe celălalt. Unii oameni profită aşadar de pe urma altora, la fel cum un vânzător de droguri profită de pe urma toxicomanilor. Partenerul dependent, cel care are nevoia mai mare de iubire, trăieşte tot timpul cu teama constantă că nu îşi va putea asigura următoarea doză de dragoste, adică de drog. "Ce mă voi face dacă mă va părăsi?" Teama îl face pe dependentul de iubire foarte posesiv: "Îmi aparţine!" El devine astfel gelos şi solicitant, din cauza fricii de a nu pierde următoarea doză. Furnizorul de drog îl poate manipula cum doreşte, dându-i mai multe sau mai puţine doze, ori refuzându-i-le complet. În acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet şi va fi dispus să facă orice, de teama de a nu fi abandonat. Eroul nostru a continuat să le explice ascultătorilor de ce nu există iubirea: "Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decât o relaţie de teamă care are la bază controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care susţin că şi-o poartă cei doi parteneri? Nu există aşa ceva. În faţa reprezentanţilor lui Dumnezeu, a rudelor şi prietenilor lor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, că vor trăi împreună, că se vor iubi şi se vor respecta reciproc, că vor fi aproape unul de celălalt, la bine şi la rău. Ei promit să se iubească şi să se respecte reciproc, şi culmea este că ei chiar cred în aceste promisiuni, menite parcă să fie încălcate. Imediat după căsătorie, la numai o săptămână sau o lună, amândoi încep să îşi încalce promisiunile făcute. Totul se reduce la un război al controlului, la cine reuşeşte să manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri şi cine toxicomanul... După numai câteva luni, respectul pe care şi l-au promis iniţial cei doi a dispărut. În urma lui nu au rămas decât resentimente, otrava emoţională, răni reciproce, care cresc treptat, până când iubirea nu mai există deloc. Ei rămân totuşi împreună, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalţi, şi chiar de teama propriilor critici şi păreri. Unde se mai poate vorbi însă de iubire?" El le-a mai spus că a văzut multe cupluri în vârstă care au trăit împreună 30, 40 sau 50 de ani, şi care erau foarte mândre că au trăit atâta vreme împreună. Dar când vorbeau despre relaţia lor, tot ce spuneau era: "Am supravieţuit căsniciei". Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regulă, femeia era cea care ceda şi decidea să îndure suferinţa. Oricum, persoana care avea voinţa mai puternică şi nevoi mai puţine câştiga războiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe nişte posesiuni. "Ea este a mea". "El este al meu". Si astfel, eroul nostru a continuat să peroreze despre motivele pentru care nu credea că există iubire. El le-a mai spus oamenilor: "Eu am trecut prin toate acestea. De acum înainte nu voi mai permite nimănui să îmi manipuleze mintea şi să îmi controleze viaţa în numele iubirii". Argumentele lui erau logice, şi el a convins multă lume prin cuvintele sale. Iubirea nu există. Într-o bună zi însă, eroul nostru se plimba prin parc. El a văzut acolo, aşezată pe o bancă, o femeie frumoasă care plângea. Văzând-o cum plânge, s-a simţit curios. De aceea, s-a aşezat lângă ea şi a întrebat-o dacă poate s-o ajute cumva. Vă puteţi imagina surpriza lui când ea i-a spus că plânge pentru că iubirea nu există. "Uimitor, i-a răspuns el, o femeie care crede că iubirea nu există!" Evident, a dorit să afle mai multe despre ea. - De ce spui că iubirea nu există? a întrebat-o el. - Ei, e o poveste lungă, i-a răspuns ea. M-am căsătorit pe când eram foarte tânără, cu toată iubirea, cu toate acele iluzii, plină de speranţă la gândul că îmi voi împărţi viaţa cu acel bărbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect şi credinţă, şi am întemeiat o familie. Dar în curând totul s-a schimbat. Eu am fost soţia credincioasă, care avea grijă de copii şi de casă, în timp ce soţul meu a continuat să se ocupe de carieră. Pentru el, imaginea şi succesul erau mai importante decât familia noastră. A încetat să mă mai respecte, la fel cum am încetat şi eu să îl mai respect pe el. Am început să ne certăm, iar la un moment dat am descoperit că nu îl mai iubesc, la fel cum nici el nu mă mai iubeşte pe mine. Dar copiii aveau nevoie de un tată, aşa că am preferat să rămân alături de el şi să fac tot ce îmi sta în puteri ca să-l suport. Acum copiii au crescut şi au plecat. Nu mai am nici un motiv să rămân alături de el. Între noi nu există respect sau bunătate. Ştiu însă că, dacă îmi voi găsi pe altcineva, va fi la fel, căci iubirea nu există. Nu are nici un sens să caut ceva ce nu există. De aceea plâng. Înţelegând-o perfect, el a îmbrăţişat-o şi i-a spus: - Ai dreptate: iubirea nu există. Noi căutăm iubire, ne deschidem inimile şi devenim astfel vulnerabili. În locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne răneşte, chiar dacă suntem convinşi că ne vom putea detaşa. Oricâte relaţii am avea, acelaşi lucru se petrece din nou şi din nou. De ce să ne mai obosim să căutăm iubirea? Cei doi gândeau la fel, aşa că s-au împrietenit rapid. Între ei s-a creat o relaţie frumoasă. Se respectau reciproc şi nu s-au dezamăgit niciodată. Pe măsură ce relaţia avansa, ei deveneau din ce în ce mai fericiţi împreună. Nu ştiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu încerca să îl controleze pe celălalt, nu erau deloc posesivi. Relaţia dintre ei a continuat astfel să se aprofundeze. Le plăcea să fie împreună, căci viaţa li se părea mult mai amuzantă astfel. Când nu erau împreună, ceva lipsea din viaţa fiecăruia dintre ei. Într-o zi, pe când era plecat din oraş, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudată: "Hm, poate că ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzaţie atât de diferită de ceea ce simţeam înainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poeţii, nici cu ceea ce afirmă religia, căci nu mă simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia ca ea să aibă grijă de mine, nu îmi vine să-mi vărs frustrările asupra ei pentru eşecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atât de bine împreună. Ne bucurăm fiecare de prezenţa celuilalt. Eu respect felul în care gândeşte ea, felul în care simte. Nu mă simt deloc stânjenit alături de ea, nu mă agasează niciodată. Nu mă simt gelos când este cu alţi bărbaţi. Nu simt invidie atunci când are succes. Poate că iubirea există totuşi, dar este altceva decât ce cred oamenii". De-abia aştepta să ajungă acasă şi să-i spună de ideea ciudată care i-a trecut prin cap. Nici nu a început însă bine să vorbească şi ea i-a luat vorba din gură: - Ştiu exact ce vrei să spui. Mi-a trecut şi mie prin cap aceeaşi idee, cu mult timp în urma, dar nu am vrut să-ţi spun, căci ştiam că nu crezi în iubire. Poate că iubirea există totuşi, dar nu este ce credeam noi că este. Cei doi au decis să devină amanţi şi să trăiască împreună, şi au rămas uimiţi să constate că lucrurile nu s-au înrăutăţit în nici un fel. Au continuat să se respecte reciproc, să se sprijine unul pe celălalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar şi cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, căci erau atât de fericiţi. Inima bărbatului era atât de plină de iubirea pe care o simţea, încât într-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele şi a descoperit una care era incredibil de frumoasă, iar inima lui era atât de plină de iubire încât steaua a început să coboare şi s-a aşezat în palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectivă. Era extrem de fericit, şi de-abia aştepta să se ducă la iubita lui şi să-i dăruiască steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Când el i-a dăruit însă steaua, femeia a simţit un moment de îndoială; iubirea lui era prea copleşitoare, şi atunci, steaua a căzut la pământ şi s-a spart într-un milion de cioburi. Si uite-aşa, am ajuns iarăşi la un bărbat bătrân, care colindă lumea şi ţine discursuri despre faptul ca iubirea nu există. Acasă la el, o femeie în vârstă, dar încă frumoasă, îşi aşteaptă bărbatul şi îşi plânge amarul pentru paradisul pe care l-a ţinut pentru o clipă în mână, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de îndoială. Aceasta este povestea celui care nu credea în iubire. Cine a comis greşeala? Puteţi ghici? Greşeala i-a aparţinut bărbatului, care a crezut că îi poate dărui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decât propria lui fericire, iar greşeala lui a fost că a renunţat la ea şi a aşezat-o în mâinile ei. Fericirea nu vine niciodată din afara noastră. El era fericit datorită iubirii care ţâşnea din inima lui. Ea era fericită datorită iubirii care ţâşnea din inima ei. Când el a făcut-o însă pe ea responsabilă pentru fericirea lui, ea a spart steaua, căci nu putea fi responsabilă pentru fericirea lui. Indiferent cât de mult îl iubea femeia, ea nu îl putea face fericit, căci nu avea de unde să ştie ce era în mintea lui. Ea nu putea şti care erau aşteptările lui, căci nu îi cunoştea visele. Dacă veţi proceda la fel, luându-vă fericirea şi punând-o în mâinile unei alte persoane, mai devreme sau mai târziu ea se va sparge, la fel ca şi steaua din poveste. Dacă îi dăruiţi altcuiva fericirea dumneavoastră, persoana respectivă v-o poate fura. Pe de altă parte, de vreme ce fericirea se naşte în interior şi este rezultatul iubirii dumneavoastră, sunteţi unicul responsabil pentru ea. Nu aveţi dreptul să faceţi niciodată responsabil pe altcineva pentru ea. Şi totuşi, atunci când mergem la biserică, primul lucru pe care îl facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua în palma celuilalt, aşteptând ca el (sau ea) să ne facă fericiţi, şi invers. Nu contează cât de mult iubiţi pe altcineva; nu veţi putea fi niciodată cel care doreşte cealaltă persoana să fiţi. Aceasta este greşeala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun început. Noi ne bazăm fericirea pe celălalt. Din păcate, lucrurile nu merg în acest fel.

Povestea Hiei

O altfel de poveste explicata de Vasile Lovinescu.

Printre hârtiile lui Vasile Popa, am gasit o prima schitare a unui basm euharistic, Povestea Hiei, gasire care coincide cu moartea lui. I-a venit ca si Gainusa de aur, pe râul fara sfârsit si fara inceput, prins de Mos Sandu Rau, in curgerea tuturor lucrurilor spre propria lor finalitate. Mos Sandu pregatea niste altoiuri, in viisoara lui de la Malureni, de lânga Nicoresti. Copil pe atunci, Vasile Popa se minuna de taina grefei. Altoiul se prinde de trunchi, cum capul se prinde de trup, in limbajul lui Mos Sandu. -"Si zici matale ca aceste capuri se prind de trupuri ca in poveste? - Ca-n poveste copile. - Da-n poveste ca sa se prinda capul de trup, trebuie sa dai intâi cu Apa Moarta s-apoi cu Apa Vie... - Ehei, nepoate! La hie nu-i nevoie de asa ceva! Hia are in ea, inlauntru ei si Apa Moarta si Apa Vie! Ca hia e sfânta! Hia, mai baiete, ii adusa din cer, de la Dumnezeu! Si inca intâia oara, aici in Tara Româneasca a fost adusa!" De pe acum trebuie retinut ca via isi are inceputul si sfârsitul, propia ratiune suficienta in ea insasi, deci este in mod necesar divina. A coborât ca un Avatara in Tara Româneasca, in regiunea Nicorestilor, in zona Vrancei, la mijloc de tara. "Si in luna aceea, februarie din 1923, in una din seri, Mos Sandu mi-a spus<> una din cele mai frumoase si mai originale, neintâlnita nicaieri dupa aceea. "A fost odata de mult tare un om bolnav de mâhnire. Nu-i mai placea nimica; nici sa munceasca, nici sa petreaca, nici sa mearga pe la nunti si cumatrii, nici sa stea de vorba cu oamenii. Tot singur ar fi stat. Ba se gândea si la moarte. Il pândea pacatul se vede." La fel se simtea impovarat si eroul din basmul Gaiusa de aur, povestit tot de Mos Sandu Rau. Si intr-un caz si in celalalt e vorba de Melancolie, presimtirea intensa, vitala a lumii de dincolo, realizând si departarea ce ne desparte de ea. Asemenea alesi sunt ca prizonierii din caverna lui Platon, primind lumina in spate, vazând numai umbrele jucause pe fundul pesterii. Constiinta unei stari de frustare este conditia esentiala a unei realizari spirituale, conditie prealabila, fata de care aceasta este neconceptibila. "Intr-o zi a auzit el ca undeva in muntii tarii de sus este o mânastire alba. Si ca la aceasta mânastire, traieste un pustnic care stie mult. Stie toate buruienile si toate leacurile. Si cunoaste sufletul omului." Deci omul nostru traia in tara de jos, in regiunea Nicorestilor; Mânastirea Alba se gasea in tara de sus si aceste denumiri sunt suficiente sa sublinieze caracterul calitativ al calatoriei. In epocile traditionale, diviziunile administrative ale Moldovei simbolizau un ciclu de calatorie initiatica, din jos spre slavi. Axul este deocamdata orizontal, substitut al axului vertical, care isi ia zborul din lumea noastra, spre inaltimi, la Mânastirea Alba. Aceasta se intâmpla la punctul de incidenta a axului lumii cu planul nostru de existenta. Vorbind in simbolismul viticol al basmului, altoiul osiei cerului cu pamântul se produce la Mânastirea Alba. Intr-acolo porneste eroul nostru sa gaseasca pe pustnicul care-i va descoperi entelehia proprie, Varsatorul umanizat. Mânastirea Alba este vechiul nume al Mânastirei Neamt, nordica fata de Nicoresti. Este un pelerinaj hyperboreean, spre tara de sus. Simbolismul initiatic se tese pe realitati geografice riguroase. Am vorbit atât de des despre natura Polar-hyperboreana a traditiilor românesti, incât nu mai este nevoie sa insistam. "Ce sa faca bietul om? Si-a pus in traista niste turte coapte in vatra si-a luat in mâna toiagul si-a plecat la drum, tot catre Miaza Noapte, intrebând ba pe unul, ba pe altul, unde este Mânastirea Alba. Dupa multa osteneala, a ajuns la acea mânastire, frumoasa cum nu mai vazuse ochii lui, cu turnurile ridicate in nouri. Cum a ajuns a intrebat de pustnicul cel batrân. - Omule, i s-a raspuns, pustnicul acela nu sta aici, la mânastirea noastra.Sta tocmai in vârful muntelui, intr-o pestera. La noi coboara numai din noua in noua ani, ne binecuvânteaza, apoi se intoarce sus. - Aratati-mi atunci acest drum ca sa ma duc sa il caut. Cei dimprejur au raspuns: - Ceia ce ceri dumneata, omule, e lucru greu de stiut si de aflat. Nimeni nu stie, nici drumul, nici cararea la pestera batrânului...Asa ca nu are rost sa pleci in cautarea lui. Te-or mânca fiarele salbatice! Ramâi mai bine aici si asteapta-l. Mai sunt trei ani pâna când se implineste sorocul de noua ani." Bineinteles, pestera pustnicului este inaccesibila, nu din cauza salbaticiei locurilor, ci pentru ca se afla in alt spatiu decât al nostru. Regiunea Mânastirii Neamt e plina de traditii despre aceste guri de rai sever pazite de ingeri. Este de remarcat silueta zalmoxiana a pustnicului. Tot in caverna unui munte sta, este tot atât de inaccesibil, coboara printre oameni la perioade fixe, ca sa-i sfatuiasca. Si el este Batrânul Muntelui. "Si Dumitru (asa-l chema) a ramas acolo. Timp de trei ani a pascut oile mânastirii. De mâhnire nu se vindeca. Când s-au implinit noua ani, pustnicul s-a aratat. Era mic si slab de-l batea vântul. Cei de la mânastire spuneau ca asa se arata totdeauna. I-a binecuvântat pe oameni si când i-a venit rândul, Dumitru i-a spus aleanul lui. - Fiule, nu te pot ajuta cu nimica... Numai Dumnezeu te poate ajuta. Aici la mânastire a fost un izvor ce se numea izvorul Tamaduirii (si intr-adevar la mânastirea Neamt exista un izvor cu acest nume, ramasita si reziduu al Izvorului ce curgea din muntele sacru. Se afla lânga Vivodenia, n.n.) si un ulcior sfânt numit ulciorul Bucuriei. Cei de azi, chiar cei mai batrâni dintre calugari nu-si mai amintesc. Ei n-au mai apucat aceste daruri ale lui Dumnezeu. De izvor nu se putea apropia nimeni din afara de mânastire, caci era pazit de un urs. Dar noi umpleam ulciorul si dadeam oamenilor sa bea si ei se tamaduiau de mâhnire si se linisteau. Dar si Izvorul Tamaduirii si Ulciorul Bucuriei au fost ridicate la cer din cauza pacatelor si faradelegilor omenesti. - Si-atunci, ce sa fac Preasfinte? - Urca la cer dupa ele. Dumitru s-a mirat s-atunci pustnicul i-a destainuit ca este un arbore care se cheama Arborele Lumii." Macrocosmic, Pomul Lumii, Izvorul Tamaduirii si Ulciorul Bucuriei se aflau in paza Mânastirii Albe, pazitoarea Traditiei si a puterii lumesti, reprezentata prin urs. Apa din izvor vindeca de mâhnire, adica de tâtâna tuturor supararilor care este Melancolia, la rândul ei potolita de Ulciorul Bucuriei, de plenitudinea ce se afla in el. Caci melancolia este provocata de distanta inconmensurabila dintre subiect si obiect si potolita de licoarea din ulcior, cupa a Graalului, de care se zice ca satura toate dorintele oamenilor. Ca sa ajungi in slavile unde se afla radacinile Arborelui inversat al Lumii, trebuie sa-i gasesti urmele, dârele in fiinta noastra individuala cum adulmeca Molda bourul. Mirosul este calitatea sensibila a elementului pamânt, prin miros simtim copitele, vestigium pedi, ale fiarei sfinte. Gasirea locului, a dârei, a pecetii Supranaturalui in natural, al Eului insemnat, este prima si cea mai importanta dintre incercarile pe care le are de trecut initiatul. Dupa aceea nu are decât sa se lase dus de atractia cereasca. Se va fi observat asemanarea, dar si deosebirea, ce exista intre basmul ce-l studiem si Gainusa de aur, tot de la Mos Sandu Rau auzita. Asemanarea consista in faptul ca, in amândoua basmele, elementul central il constituie Arborele Lumii. In basmul de fata, mitul se desfasoara dupa ce Arborele a fost daruit lumii, in timp simbolic vorbind, este anterior ei. " Timp de noua ani a umblat Dumitru prin pustietati, ca doar nu prin orase l-ar fi gasit. Arborele Lumii nu era nicaieri. Dupa ce s-a implinit timpul, se intoarse la Mânastirea Alba: -"Mai vine oare? a intrebat el pe monahii care se sculau la miezul noptii pentru rugaciune. - Trebuie sa vina, raspunsera ei. - Da-i batrân. - Nu-i nici batrân, nici tânar. Anii trec peste dânsul ca apa peste pietre". Este modul obisnuit prin care Vechiul timpului, parintele Eonilor, este reprezentat. Sau batrân ca lumea, firele din barba-i tesând covorul cosmic, sau un adolescent imberb. "Si intr-adevar peste câteva zile, batrânul a venit. S-a facut liniste mare de-odata. Toate vânturile s-au oprit. Când a venit rândul lui Dumitru, i-a spus: n-ai dat peste Arborele Lumii. Dar nu-ti pierde nadejdea. Pâna la urma ai sa-l gasesti. - Ce sa fac Preasfinte? - Sa umbli prin lume inca noua ani. - Oare am sa pot? - O sa poti. Prin pustiitati si adâncuri de prapastii si pe câmpurile cele intinse, stiu ca ai fost. Dar prin orase de ce nu te-ai dus? Umbla noua ani prin orasele lumii si pe urma sa vii. S-a plecat Dumitru la pamânt, a atins cu smerenie tarâna cu fruntea sa, a sarutat dupa aceea mâna uscata a pustnicului si s-a dus." Timp de noua ani a umblat cu picioarele goale si zdrentaros prin toate orasele lumii. A vazut suferintele si bucuriile oamenilor, dar arborele nu l-a gasit. S-a intors la Mânastirea Alba. Pusnicul il trimite a treia oara intr-o pribegie reinnoita de noua ani. "- Sa umbli la intâmplare, dar mai mult prin sate si prin drumurile batute de calatori. Si pe care om l-ai intâlni, invatat sau prost, barbat sau femeie, batrân sau copil, sa-l intrebi daca a auzit de pomul lumii. Dumitru a pornit din nou in lume, intrebând la dreapta si la stânga. Oamenii il socoteau nebun si râdeau de el. S-a intors la Mânastirea Alba dupa sorocul de noua ani. Pusnicul venise si plecase, asa ca Dumitru, renuntând la pribegie, porni catre satul lui, pe care nu-l mai vazuse de aproape treizeci de ani. Când a ajuns la casuta lui, s-a oprit in drum. Casuta era pravalita pe-o parte. Prin acoperisul de paie crescuse urzici, loboda si cucuta. Gardul de nuiele era putred si spart.Poarta era lipsa. Dar când a dat sa intre in ograda, s-a izbit de Pomul Lumii! Nu se vedea, dar il simtea. A intins bratele, a pipait, l-a tras catre el...nu mai era nici o indoiala. Acolo era Arborele Lumii. (Arborele Lumii=Arborele Vietii) S-a apucat cu tarie de o creanga, s-a opintit in vârful picioarelor si a sarit in sus. Cum a sarit, parca intr-o clipa i s-au deschis ochii, altii decât cei pe care ii avea. A vazut Pomul Lumii verde ca buratecul, cu frunze ca acele de stejar, intors cu vârful in jos, cu radacinile in aer. A stat pe o creanga mai potrivita si s-a odihnit. Si a inceput sa plânga de bucurie." Asadar putem strabate toate zarile si departarile lumii, in lung si in lat, de Arborele lumii nu dam, pentru simplul motiv ca se afla in noi, aqrabu min chabliward, cum spune Coranul, "mai apropiat decât vâna jugulara". Cautarea prin ratacire nu duce la el pentru ca tribulatia nu-l poate scoate din tribulatie. Este semnificativa indicatia ca Axul Lumii trebuie cautat in maracinisul nostru, in partile cele mai parasite, mai incâlcite din fiinta noastra, mai paraginite cum le arata casa si ograda lui Dumitru. Fiind ascuns, nu devine vizibil decât atunci când il pipai pentru prima oara, când "luminile s-au deplasat" in tine, cum spun cabalistii, si-l vezi cu vârful in jos si cu radacinile in Tarie, asa cum se oglindeste in lumea noastra. Dupa ce s-a odihnit, Dumitru porni sa urce Arborele Vietii. Pusnicul ii spusese sa numere crengile pe care le urca, câte unsprezece ( este unul din numerele de recunoastere in vechile traditii, in unele organizatii initiatice, cum era de pilda Fede Santa din care facea parte Dante). Desi era lumina, Dumitru nu vedea soarele.( Ne intrebam: de unde venea lumina? De la un soare nevazut. L-am desemna ca soarele care se afla in Vârful Polului). Nu era nici cald, nici rece,( ci un termen mediu, cum se cuvine unui echilibru in dualitate.) Nici foame nu-i era. Incerca de câteva ori sa ia din traista un darâb de pita, dar se lasa pagubas. De ce sa manânce daca nu-i era foame? (La o anumita proximitate de Arborele Vietii, Parfumul lui este suficient sa ne hraneasca, chiar fizic.) "Dupa unsprezece crengi verzi, frunzele au inceput sa fie de arama stralucitoare. Din toate partile se auzea cântecul pasarilor, al cucului, al pupezei, al turturelelor, cu alte cuvinte, glasuri ingeresti. Dar se sperie când vazu ca trupul lui se facuse jumatate cât era. Dar cum nu mai avea nimic de pierdut continua sa urce. De data asta frunzele erau de argint. Nu stia cât timp a trecut, pentru ca nu mai era zi si noapte. Se facuse si mai mic, ca un pitic. Mintea ii ramasese intreaga, ba i se parea mai agera ca mai inainte. Ajunsese la crengile de aur. Trecu de ele si se afla dintr-odata la crengi cu nestemate". In mod obisnuit, codrii sunt de arama, de argint si de aur. Arborele Lumii, fiind central si partitiv, contine toate speciile in el. Pornind, de data aceasta la un pelerinaj spre slavi, adica pe verticala, se apropie de Punct, cu care trebuia sa se identifice. De aici micsorarea lui progresiva care marca trecerea de la cantitate la calitatea pura. "In mijlocul nestematelor statea Ulciorul Bucuriei. Se vedea bine. Era nalt, cu doua toarte si din el se raspândeau in toate partile raze. Aesta era deci soarele, gândea Dumitru. Vazu curgând in acelasi timp Izvorul Vietii. Ce sa faca Dumitru? Acum ajunsese ca un vârf de ac; cât va mai fi când va trece crengile cu nestemate? Incepu sa coboare când auzi un glas cunoscut: - Mai Dumitre, ce faci? - Cobor Preasfinte! - Imi cunosti glasul? - Il cunosc, Preasfinte, dar nu te vad. - Nu-i nevoie sa ma vezi! De ce ti-a fost frica? Nu ti-am spus sa fii tare si sa nu te temi de nimica? - Ce sa fac Preasfinte, sa ma urc iar? - Nu te mai poti urca. Ai inceput sa te cobori spre pamânt si ce-i facut e bun facut. Imi pare rau. Daca ai fi avut indrazneala sa mergi pâna la capat, tu ai fi fost omul care ar fi adus pe pamânt Ulciorul Bucuriei si Izvorul Vietii, ca sa fie date oamenilor. Altcineva va face lucrul acesta. Dar nici n-ai sa te intorci cu mâna goala. Tu vei duce pe pamânt leacul contra mâhnirei. - Dar unde-i Preasfinte? - Nu-i treaba ta! Coboara!" Dumitru ajunsese cât vârful unui ac, adica la Punct, la Fiinta Pura. I-a fost frica de vid si de aceea a refuzat Identitatea, Nefiinta. "Coborâtul a fost destul de repede. Lui Dumitru a inceput sa-i fie foame. In acelasi timp, corpul i se facea din nou mare si greu, pe masura ce se apropia de pamânt. A ajuns la traista lasata pe o creanga si a cautat bucata de pâine pe care o avea acolo. A gasit-o si a mâncat-o cu lacomie. Ii era sete. De unde sa bea apa? Iata ca de-abia atunci vazu ca pe crengi erau impletiti niste curpeni cu niste fructe nemaivazute de el, facute din boabe stravezii si dulci. A intins mâna, a mâncat si a vazut ca sunt bune fructele acelea. Si-a potolit cu ele setea. Când a ajuns jos, la vârful pomului, era tot asa de mare cât plecase. Jos se vedeau intinderi de ape. S-a legat cu curpanul de o creanga si a adormit. A doua zi nu mai erau ape, ci pamânt uscat. Sari jos." Revenim la simbolismul acestei urcari si coborâri. Ascensiunea era o urcare calitativa, o despuiere de servituti, din plan nobil, in altul mai nobil. O "despuiere de metale" prin arama, argint, aur. Acest urcus calitativ este solitar si cu o deconditionare progresiva. Individul Dumitru se micsorase pâna la punct, suprimând conditia spatiala. Dar toate conditiile se impletesc solidare. Disparuse si foamea. In legenda se spune ca viziunea Graalului avea acest efect. In divinis, Graalul este si el Ulciorul Bucuriei. Pe lânga conditia spatiala, disparuse si cea temporala, cum se va vedea mai jos. Este o totala trecere la limita, la cel de-al sutalea nume divin. Era providential ca Dumitru sa nu ajunga la Batrânul Timpurilor, sa nu recupereze Ulciorul Bucuriei, ceea ce ar fi adus de la sine reintoarcerea Vârstei de Aur intempestiva deoarece in epoca toarcerii basmului ciclul nu era inca sfârsit. Reintoarcerea pe pamânt nu e o cadere, ci o coborâre sacrificiala, cu har euharistic. Este semnificativ ca Izvorul Vietii se cobora si el in lume, ca si curpenul de vita. Nu este firesc sa presupunem ca, la un anumit grad de solidificare, izvorul s-a transvazat in curpen, devenind seva? Acesta este unul din aspectele circuitului sanguin al universului, care in functie de momentul ciclului este când seva, când sânge, când limfa, când suflu cu irizari si tranzitii de curcubeu, de la una la alta. In covorul cosmic, culoarea viei este fara importanta. Totul este nuanta. Lumina se adapteaza la mediile pe care le strabate si le creeaza ca si de data aceasta. "Dumitru nu stia incotro s-o apuce. A stat asa pâna s-a facut ziua. Dupa aceea s-a indreptat spre primul sat pe care il vedea. A ramas uluit. Nu numai ca nu era satul lui, dar oamenii vorbeau o limba cu totul necunoscuta. In zadar a incercat sa se inteleaga cu dânsii. Era parca in alta lume. Inainte de a se urca la cer, catarându-se pe crengile Pomului Lumii, cutreierase toata lumea si peste tot se intelesese cu oamenii, caci vorbeau aceeasi limba. Acum nu se mai intelegea cu nimeni. Ce sa faca? s-a asezat in satul acela. Un om cu inima buna i-a dat o bucatica de pamânt cât o ograda si el si-a facut un bordeiu. Dar mai inainte de a-si face bordeiul, a ingropat in pamânt curpanul pe care il aduse cu el din Pomul Lumii. Sa vada ce are sa se intâmple? Si s-a intâmplat ca curpanul a prins si a inceput sa dea frunze si niste flori marunte si stralucitoare ca smarandu. Apoi a facut struguri ca aceia pe care ii gustase când era in Pomul Lumii. Acolo, curpanul venea din adâncul cerului si se impletea printre crengile Pomului luminii. Aici curpanul se tinea bine de pamânt si se agata cu niste cârcei de orice pom, ridicându-se in sus,ca si când voia sa se urce din nou la cer." Fraza indica foarte bine circulatia marilor curente cosmice care vivifica universul. In realitate, curentul descendent si curentul ascendent se succed numai intr-o lume conditionta de timp. In divinis, cele doua curente sunt concomitente. "Oamenii din sat au vazut si s-au mirat. Strugurii erau dulci. Au cerut si ei bucatele de curpen pe care le-au plantat. Apoi s-au deprins sa faca din struguri hin. Au baut si au vazut ca se simt mai bine si uita de amaraciune si de necazuri. Le turna in suflet bucurie si dragoste de viata. Mâhnirea, oricât de grea ar fi fost, se tamaduia. Dumitru s-a imprietenit cu oamenii din acel sat. Le-a invatat limba. Din vorbele lor au invatat ca tara in care traiau se numea Moldova. Pai atunci e tara mea, a spus dânsul, ca inainte de ratacirile lui tot asa se chema.( Limba pe care o cunoscuse el, nu o mai stia, dar numele tarii ramasese. Cea ce inseamna ca numele unor tinuturi consacrate strabat prototipal intreg ciclu, ca o matca imuabila, din care se preling adaptari la timp si loc). "A plecat Dumitru intr-o vara catre Miaza Noapte, spre Mânastirea Alba, dar nu a mai gasit-o. Muntii mai ramasesera inca. Ii recunosteai. Peste tot oamenii vorbeau limba noua. - Unde e Mânastirea Alba? intreba el când pe unul, când pe altul. Dar nimeni nu stia sa raspunda. Intr-o zi sta de vorba cu un batrân din partile de sus ale Moldovei. L-a intrebat si pe el de Mânastirea Alba. Batrânul a facut ochii mici, ca si când s-ar fi uitat la ceva, de la mare departare. - Mânastirea Alba? Hm! Apai, se zice ca ar fi fost o mânastire ce s-ar fi chemat Alba. Dar asta ar fi fost demult tare. Cu vreo mie de ani in urma, inainte de potop. - Ce potop mosule? - Apai a fost un potop care a nimicit si râsâchit totul Dumitru s-a infricosat de vorbele mosului. Intelegea el de ce a vazut numai ape la intoarcere, când a ajuns in vârful Pomului Lumii. Intelegea ca a adormit cu curpanul legat de trunchiul sfânt si ca somnul i-a fost de sute si sute de ani, pâna când apele s-au uscat si oamenii s-au inmultit din nou. S-a intors in satul lui. Povestea tuturor ce i se intâmplase. Unii il credeau, altii nu. -Cum, nu credeti? Dar asta cine a adus-o? zicea el aratând la dealurile pline de butuci de vita de vie. A mai trait cât a mai trait, pâna când a murit." Se vede ca avem de-a face cu traditii locale contaminate de infiltratii biblice. Cezura dintre cei doi cicli nu trebuie sa fi fost atât de complexa, din moment ce unul dintre numele Mânastirii Neamt era Mânastirea Alba. Batrânul pustnic vesnic de la Mânastirea Alba poate fi in linii mari asimilat cu Noe, Patriarhul Potopului. La fel cu Dumitru, Noe sadise vita de vie. Basmul nostru poate rezuma eliptic mai multe mituri, caz ce se mai gaseste. Sau e vorba de unul din diluviile secundare, de care se vorbeste in mitologia greaca, acel al Ogygiei, sau al lui Deucalion si Pyrrha? Dar naratiunea continua: "Oamenii l-au socotit sfânt si l-au trecut si in calendar la 26 octombrie. Când se sarbatoreste ziua lui, in toate butoaiele si zacatoarele din tara fierbe incet vinul. Fierbe si forfoteste ca si cum ar povesti viata lui Dumitru, care umblând prin Pomul Lumii a gasit niste curpeni de "hie" impletiti printre crengile de arama, de argint si de aur, printre nestemate si i-a adus pe pamânt. - Mos Sandu, il intrebam (este vorba de intrebarea lui Vasile Pop, n.n.), dar unde o fi fost acela in care Dumitru a sadit pentru prima oara curpanul de hie? - Cum unde o fi fost? Ce intrebare e aiasta? Apai la noi, in Nicorestii nostri. Poate aici, in Fântâni, poate in Coasta Lupei...Ce gândesti tu? Podgoria noastra e cea mai veche din toata tara si din toata lumea. Noi, nicorestenii suntem urmasi ai acelui Dumitru de demult..." E semnificativ faptul ca epitetul popular al Sfântului Dumitru e acela de Izvorâtorul de Mir. In basmul nostru apare ca Izvorâtorul de Vin. Epitetele se completeaza si vinul si mirul fiind soare lichid. Batrânii alchimisti numeau Elixirul de Viata Lunga un "ulei superesential". Chiar in vremurile de bejenie spirituala, un vin foarte nobil, un Cotnar de pilda, maturat cât trebuie, curge ca un ulei in pahar. Una din supravietuirile precrestine din viata noastra este ceea ce se numeste Focul Viu. Se va vedea legatura cu subiectul nostru. Detaliile ce urmeaza le-am gasit in cartea lui D. A. Vasiliu , Focul Viu*(1). Este considerat ca viu numai focul obtinut prin frecarea a doua lemne. Când e luat din alta sursa nu mai e viu, pentru ca nu-si mai are ratiunea in el insusi. Cu alte cuvinte, ca sa-si merite numele, acest Foc Viu trebuie sa fie o imitatie, un substitut, o "amintire" a Rugului arzator pe care l-a vazut Moise pe Muntele Horeb, Rug ce nu se mistuia si care soptea "Eu sunt cel ce sunt". "Dumnezeul nostru este un Foc Viu" mai spune Biblia. Dar focuri vii exista in toata aria indoeuropeana. Ne marginim sa reamintim asa zisele focuri ale lui Sfânt Ion de iarna si de vara, In Iranul nazdeist, unde, Focul, in toate aspectele lui are un loc central, in India unde focul sacru al lui Agni este aprins numai prin pronuntarea mantrei "Ram". Pentru a margini la români, ce aprind focuri vii la lasata secului de brânza, primavara la Paresimi, ucenici, Sf. Toader, Blagovestenie, Joia Mare, Sâmbata Pastilor, la paste, Sf. Gheorghe, 1 mai, 5 mai, 24 Iunie, la Sânziene, 1 august, 26 Octombrie, la Sfântul Dumitru, la 23 si 24 decembrie, la 1 ianuarie, de Sfântul Vasile. Dintre toate cu mult cel mai important este focul viu al Sf. Dumitru la 26 octombrie. "Se practica, spune D.A. Vasiliu, pe o scara intinsa, cu un ceremonial deosebit: in ajunul Sf. Dumitru si in seara de Sf. Dumitru este datina prin Oltenia si prin partea de apus a Tarii Românesti sa se aprinda niste focuri care se numesc focuri sumedre, dar mai ales la singular, focul lui Sumedru sau Sâmedru. In judetul Muscel, inparte dinspre munte, copiii din alergat se urca pe coastele plaiurilor, veseli, trezind bolovani carora le dau drumul la vale. Aduc cetina si crengi mari de brad carora le dau foc, câteodata la un brad intreg." Desigur, adaugam noi, in amintirea pomului pe care s-a urcat si a coborât din cer Dumitru Vierul. Copiii, barbatii, femeile striga mereu: "Hai la focul lui Sumedru, hai la focul lui Sumedru." (Atragem atentia asupra asonantei lui Sumedru cu Sumerieni, mai alesi cu Cimerieni, care au populat locurile acestea in adânca preistorie.) La intoarcere acasa fiecare ia un taciune pe care il arunca in livada in speranta unei recolte frumoase. Exprimându-ne initiatic, din rugul macrocosmic fiecare ia o scânteie pentru microcosmosul sau, focul mic participând euharistic la focul mare. Aceleasi obiceiuri se implinesc in judetul Neamt, in vecinatatea Mânastirei Albe, strigându-se: "Dru, Dru, la Sumedru Dru", prima parte din cuvântul druid si inseamna "forta". "Drus" mai este si o denumire a stejarului. Se vede la ce vechi traditii ne duce povestea lui Dumitru al nostru, Sumedru, Cimedianul. O informatie pretioasa ne vine din comuna Soveja-Putna, in proximitatea Nicorestilor. Copiii sar peste foc, proba initiatica prin excelenta. "Pe vremuri, spune informatorul, se puneau scaune in jurul focului."*(2) Caracterul de Masa Rotunda este flagrant si ne arata radacinile folclorice si initiatice ale Mesei Tacerii brâncusiene. Caracterul solar, pirofor al Sf. Dumitru, este aratat si de o traditie culeasa de Ovidiu Bârlea, dupa care Sf. Dumitru este fiul Sfintei Duminici, al carei caracter eminamente solar este cunoscut.*(3) Din pricina acestui caracter solar citam din raspunsurile la chestionarul lui Nicolaie Densusianu: "Masa si focul sunt lucruri sfinte." (2/45 Versoiu - Buzesti, jud. Olt) "Focul e fata lui Dumnezeu." (2/221 Dobreni, jud Neamt)*(4) "Focul tine cerul."*(5) (Sa ne amintim de Pomul Lumii din basm.) "Vazduhul pe care coboara pasarea e foc", afirmatii care le intrece in splendoare pe celelalte. Toata angelogia in câteva cuvinte. Este curios ca pronuntarea moldoveneasca a cuvântului "vie" este "hie", similara cu rostirea, tot moldoveneasca, a imperativului prezent a verbului a fi, "hie", imperativ cu care Dumnezeu a creat lumea. Infinitivul este: "a hi". Acest fapt arata prezenta reala a Verbului in vin, explicând astfel rolul lui euharistic si oracular in multe traditii. Din raspunsurile la chestionarul lui Hasdeu: "Ii zice vie, pentru ca in toti anii ii taie capul si tot vie este". "Via nu moare". "Cel dintâi must se duce ca frupt la biserica". "Când se toarna in poloboc cea dintâi cofa, trebuie sa chiui".

Lecţie de pescuit

Se zice că păsările nu au raţionament şi fac totul din instinct. Dacă şi aceste manevre nu sunt procese elaborate de gândire cu strategie prestabilită şi abilitate în aplicare ei, atunci nu ştiu ce să mai cred. Cu o bucăţică de creier este incredibil ce pot face.

Tango senzaţional

Festivalul lanternelor la Montreal

Grădina botanică din Montreal este a treia ca mărime în lume după cele din Londra şi Berlin. A fost fondată în 1931 însă a fost inaugurată în 1938 când au fost finalizate serele. Iniţiativa pentru amenajarea acestei grădini botanice a aparţinut primarului Montrealului de la acea vreme, ca parte a unui proiect menit să creeze locuri de muncă pentru şomeri. Este cea mai mare atracţie turistica din Montreal, cu peste 22.000 de specii de plante în 31 de grădini tematice. Se intinde pe o suprafaţă de 75 de hectare şi este a treia din lume ca marime, după cele din Londra şi Berlin. În zece sere se păstrează plante exotice. Sera cu climat arid este cea mai iubită de locuitorii din Montreal, care, pe timp de iarnă vin aici şi se bucură să petreacă o zi la temperatura de 40 de grade, ca în deşert. Iubitorii artei extrem-orientale a grădinaritului vor fi încantaţi să descopere cea mai mare colecţie de arbuşti bonsai existentă in afara Asiei, o splendidă reconstituire a unei grădini din epoca Ming (secolul 14), precum şi o grădină japoneză.

De curând a început festivalul lanternelor în grădina chineză. Şi pentru că ieri am primit fotografii de la acest festival, nu am putut să mă bucur singură de ele, aşa că vă invit să le vedem împreună.

Dieta pentru un abdomen plat

Studiile spun ca grasimile mononesaturate au beneficii asupra sanatatii si stimuleaza pierderea grasimii abdominale. Ele ajuta si la controlarea satietatii, deci iti va fi mai usor sa te tii de planul de slabit. Secretul acestei diete sta in consumul de grasimi mononesaturate la fiecare masa. Aceste grasimi se gasesc in masline, avocado, alune, seminte, ciocolata neagra, soia, ulei de masline si de floarea-soarelui. Exercitiul fizic este optional, dar incurajat. Avantajul dietei pentru un abdomen plat este acela ca se potriveste oricui, fie ca esti vegetariana sau mancatoare de carne, ai alergii alimentare sau intoleranta la lactoza. Este o dieta foarte usor adaptabila. Planul dietei se bazeaza pe patru mese pe zi, spatiate la 4 ore, fiecare de 400 calorii, si fiecare masa include obligatoriu acizi mononesaturti. • Micul dejun: 1 cana orez expandat, o jumatate de cana cu ananas, un sfert de cana cu seminte de floarea-soarelui. • Pranz: 90 g bucati de ton in apa, 1 cana de morcov ras, cateva bucatele de branza degresata. • Cina: 90 g piept de pui, 1 cana cu ciuperci gatite la cuptor cu ulei de masline, o jumatate de cana cu orez brun. • Snack: 1 cana cu lapte degresat, 120 g ananas, 1 lingura cu seminte de floarea-soarelui). • 2 litri de apa plata E ca un vis devenit realitate: mananci anumite alimente si spui adio grasimii abdominale pentru totdeauna! Dieta pentru un abdomen plat promite obtinerea rezultatului mult dorit, dar si pierderea in greutate a 6 kilograme doar in 32 de zile.

Flora biblica tamaduitoare

Marea Carte a intelepciunii, Biblia, descrie cateva din plantele, arborii si arbustii pe care Dumnezeu ni le-a lasat si care, pe langa alte calitati, au si virtuti tamaduitoare. Inca de la inceputul Bibliei, si anume din Genesa 37:25, cand fratii lui Iosif l-au vandut ismaelitilor pe acesta, sunt pomenite caravanele venind din Galaad cu camilele incarcate cu „tamaie, cu leac alinator si smirna, pe care le duceau in Egipt”, Cartea continua sa pomeneasca numeroase plante, arbori si arbusti datatoare de foloase tamaduitoare, estetice sau sacre. Mergand mai departe, Noul Testament ne spune ce anume au adus in dar Magii de la Rasarit pruncului Iisus, ca fiind cele mai alese si mai pretuite comori: „si-au deschis vistieriile si i-au adus daruri : aur, tamaie si smirna” (Matei 2:11. Sunt doar cateva exemple, din care cititorul trebuie sa vada cat de pretuite erau - si sunt inca - pentru virtutile lor vindecatoare, componentele florei creata de Dumnezeu pentru noi.
Arbori si arbusti
Va amintiti de porumbelul trimis de Noe in cercetare ; „Porumbelul s-a intors la el spre seara ; si iata ca in ciocul lui era o frunza de maslin rupta de curand. Noe a cunoscut astfel ca apele scazusera pe pamant” ( Genesa 8:11 ).
Maslinul, arbore fructifer, intotdeauna verde, ale carui ramuri sunt simbolul pacii, este pomenit in Psalmi, Isaia, Zaharia, Luca si inca in multe alte capitole ale Marii Carti. Din fructul sau (din pulpa fructului si nu din samburi) se extrage uleiul de masline, pe care Homer il numea „lichidul de aur”. Legenda spune ca maslinul s-a nascut in Grecia unde, Poseidon - zeul marilor si Atena - zeita razboiului si intelepciunii, s-au infruntat. Poseidon lovind pamantul cu tridentul, a tasnit apa sarata; iar cand Atena a lovit cu sulita sa - a rasarit un maslin; astfel Atena a invins, pe locul acela ridicandu-se orasul Atena. In vechime culturile de maslini faceau bogatia Bethleemului si acopereau coastele joase ale vailor Hebronului, acest aliment-medicament fiind mult folosit. Uleiul de masline din prima extractie, numit „ulei virgin”, era folosit pentru ungerile sacre, dar maslinul era bun si pentru hrana si ornament. Si astazi uleiul de masline este folosit in alimentatie si medicatie. De pilda, in intoxicatiile cu ciuperci, pana la venirea medicului, in amestec cu praf de carbune, este o prima masura de ajutor si combatere a urmarilor intoxicatiei respective. Consumul de ulei de masline ne pastreaza inima sanatoasa si arterele fara ateroame. In hipertensiune sunt recomandate 3 linguri pe zi ; dar este folosit si in diabetul zaharat sau ca vermifug ori laxativ ; vindeca ulcerul datorita continutului sau de vitamina E, previne caderea parului si se foloseste in probleme de guta.
Cedrul, arborele cel mai laudat in Biblie, este o specie de copac din familia pinaceelor. Pomenit in Numeri, 3Regi, in Cantarea Cantarilor, Isaia, Ezechia si in multe-multe alte capitole, cedrul a dat lemnul din care Solomon, fiul lui David, a ridicat Templul din Ierusalim. Raspandit in Liban, Cipru, Maroc, Algeria si Siria, din cedru se obtine guaiacolul, un conservant lichid foarte puternic folosit la imbalsamarea mumiilor egiptene ; Plinius cel Batran numea acest lichid „cedrium”. Acest ulei se obtine din frunze, conuri si taieturi proaspete din trunchiul cedrului si este folosit ca antiseptic al cailor respiratorii, antiseboreic, expectorant mucolitic, sedativ nervos si ca stimulent tonic.
Mirtul, arbustul mediteraneean pomenit in Neemia 8 si Isaia 41 si 55, nu este numai cel care ne da flori pentru nunti. Cunoscut in vechime in Palestina, in intregul Orient si Europa sudica, fructul de mirt pus in vin, dadea o bautura folosita in bolile de stomac. Uleiul esential obtinut din flori, frunze si ramuri, are proprietati anticatarale, este antiseptic pulmonar si urinar, cu efecte astringente, balsamice, sedative si expectorante.
Rasini
Diverse capitole din aceasta Carte pomenesc tamaia care, in afara de semnificatiile sale ritualice si sacre, are si proprietati tamaduitoare. Tamaia este obtinuta din rasina diversilor arbori din specia Boswellia. Daca in trecut, psihozele erau tratate prin fumigatii cu tamaie, astazi se stie ca tamaia poate fi folosita in tratamentul pietrelor la rinichi sau pentru tuse ; de asemenea, mireasma de tamaie are calitati tonice si stimulante. Smirna este si ea o rasina obtinuta din arbusti exotici din specia Styrax, care se gasesc pe tarmurile Marii Rosii, in Asia, Arabia, Yemen si Etiopia. Smirna este antiinflamatoare a cailor respiratorii, antioxidanta si antiseptica, astringenta si carminativa, deodoranta si sedativa, fiind folosita si ca expectorant.
Plante
Nardul este o planta erbacee, din familia valerianaceelor, care creste in Muntii Himalaya; se gaseste si in Egipt, India, China, Japonia si Nepal. Nardul si mirul de nard, pomenite in Cantarea Cantarilor si in Ioan 12, unde se spune ca „... s-a umplut casa de mirosul mirului...”, sunt folosite in ritualul ungerii cu mir, dar si in parfumerie, datorita mirosului puternic si aromat. Obtinut din radacina si frunzele plantei, uleiul de nard este antiinflamator, antipireic, bactericid, fungicid, laxativ si purgativ.
Isopul, pomenit in Exodul si Levitic, dar si in alte capitole, provine din Europa meridionala. Din partile aeriene ale plantei se obtine uleiul de isop, care are proprietati astringente, antivirale, carminative, tonic-amar si poate fi folosit in nevroze.
Pulberi
Scortisoara este o pulbere obtinuta din scoarta aromatica a unor arbori, totdeauna verzi, folosita ca medicament si condiment si este, de asemenea, pomenita in Biblie (Apocalipsa 18:13). Sunt mai multe specii de arbori - fistula, cassia, aromatica, din care se obtine scortisoara; folosindu-se scoarta, frunzele si florile pentru fabricarea de uleiuri aromatice cu proprietati antidiareice, antimicrobiene, astringente, imunostimulatoare, fiind folosite in afectiunile respiratorii, gastro-urinare, dar si ca vermifug sau contra scabiei.
Sofranul este, de asemenea, o pulbere folosita ca medicament si condiment.
Biblia abunda de aceste plante, arbori sau arbusti atat de folositoare. Mai sunt pomenite virtutile carmazului, finicului sau mandragorei; tot astfel, pomii roditori: lamai, rodii, portocali sau trestia sunt prezente in descrierile Bibliei ; mult cunoscuta planta aloe, nu este nici ea uitata. Smochinul, hrana obisnuita in acele timpuri; dar si celebra „mana cereasca” cunoscuta si astazi pe acele teritorii. Toate ne-au fost date de Dumnezeu pentru hrana gurii, dar si pentru sanatatea si tamaduirea trupului.
Sa ne bucuram de ele si, sa nu uitam, sa multumim Domnului ca ni le-a dat!