Lectie de viata!

Fiul a stat trei zile si trei nopti la tara. Revenind la oras,in automobil,tatal l-a intrebat:
-Ce zici de experienta avuta?
-Bine,ii raspunse fiul,putin rezervat. -Ai invatat ceva,insista tatal.
Ca noi avem un caine,iar ei au patru.
Ca avem o piscina cu apa tratata,care ajunge pana la jumatatea curtii. Ei au un rau intreg,de apa cristalina,cu pesti si alte lucruri frumoase.
Ca avem lumina electrica in gradina,iar ei au stelele si luna pentru ai lumina.
Gradina noastra ajunge pana la zid; a lor se intinde pana la orizont.
Noi cumparam mancarea; ei o gatesc.
Noi ascultam CD-uri.Ei asculta simfonia perpetua a pasarilor,greierilor si a altor animale mici... ...toate acestea,insotite adesea de cantecul unui satean,care isi lucreaza pamantul.
Noi folosim microundele.Ceea ce ei mananca are gustul focului lent.
Pentru a ne proteja,traim inconjurati de ziduri cu alarma. Ei traiesc cu usile deschise,protejati de prietenia vecinilor
Traim conectati la telefonul mobil,calculator,televizor. Ei sunt "conectati" la viata,cer,soare,apa,verdele campului,animale,la umbra,la familia lor. Tatal a ramas impresionat de profunzimea fiului sau.
La sfarsit fiul a concluzionat: "Multumesc ca m-ai invatat cat de saraci suntem." In fiecare zi suntem mai saraci in observarea naturii,care este opera grandioasa a lui Dumnezeu. Ne preocupam pentru A AVEA,A AVEA, A AVEA,SI A AVEA,DE FIECARE DATA MAI MULT, in loc de singura preocupare de "A FI".

Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla

Sfanta Teodora de la Sihla este prima romanca trecuta in randul sfintilor. Cuvioasa Teodora a fost fiica lui Stefan Joldea, armas, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamtului. Stefan Joldea a trait in comuna Vanatori-Neamt si a avut doua fiice pe Marghita (Marghiolita) si pe Teodora. Aceasta din urma se casatoreste cu un tanar „din partile Moldovei de Jos“, pare-se din Ismail. Casnicia lor nu a adus copii, asa ca dupa o vreme cei doi au hotarat sa ia drumul manastirii. Astfel, Teodora a ales Manastirea Varzaresti, iar sotul ei s-a dus la Poiana Marului, fiind calugarit sub numele de Elefterie si devenind ulterior ieromonah.

Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei manastirii, schimonahia Paisia. Din cauza turcilor, egumena se retrage in Muntii Buzaului impreuna cu Sfanta Teodora si cu cateva maici. Ajunge in Muntii Neamtului dupa zece ani de nevointa in Muntii Buzaului.

Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihastriei, a dus pe fericita Teodora in partile Sihlei, unde se afla un bordei parasit. Acolo a ramas singura, numai cu Hristos, si a petrecut multi ani in cea mai aspra nevointa pustniceasca. Era la sfarsitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla inca nu luase fiinta. Insa padurile din imprejurimi adaposteau numerosi pustnici.

Dupa un timp, Cuvioasa Teodora se muta din chilie in pestera de alaturi, unde ramane pana la moarte, ostenindu-se in post si rugaciune, pentru ea si pentru toata lumea. Putina hrana si-o procura, fie din fructele ce i le oferea padurea, fie mai ales dintr-un fel de iedera, ce creste pana azi pe stancile Sihlei, numita "iarba dulce" sau "macrisul Sfintei Teodora".
Dupa moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de cativa ani, nu a mai stiut nimeni de existenta ei. Traditia mentioneaza ca parintii Sihastriei observau cum pasarile intrau pe geamul trapezei si culegeau firmituri de paine de pe masa, cu care zburau spre Muntii Sihlei. Doi frati din Sihastria se invrednicesc sa o vada pe Teodora invaluita intr-o lumina de foc. Sfanta le marturiseste acestora ca Il rugase pe Dumnezeu, timp de 40 de zile, ca sa ii trimita un preot care sa o impartaseasca, intrucat simtea ca trebuie sa plece in curand la Hristos. Cei doi frati il aduc pe ieromonahul Antonie, insotit de diaconul Lavrentie. Dupa ce si-a marturisit pacatele si a fost impartasita cu Sfintele Taine, Sfanta Teodora si-a ridicat privirile spre cer si, rostind cuvintele "Slava Tie Doamne pentru toate", si-a dat duhul.

Parintii, citindu-i toata randuiala parastasului, au asezat sfantul ei trup in mijlocul pesteri, unde a stat multa vreme. Dupa multi ani, ieromonahul Elefterie auzind de toate acestea s-a retras la Manastirea Secu si de aici la Sihla, ca sa fie cat mai aproape de aceea care i-a fost sotie si povatuitoare duhovniceasca. A trait tot sub stancile Sihlei, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea. Apoi trecand din viata aceasta, a fost ingropat in poiana unde se afla acum schitul.
Trupul Sfintei Teodora a ramas tainuit in pestera, pana dupa anul 1830, cand familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reinnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei in racla de pret si le-a depus in biserica schitului, spre inchinare. Apoi, zidind o biserica noua, la mosia familiei din satul Miclauseni - Iasi, le-a adus in aceasta biserica si multa lume venea aici sa se inchine sfintei. Dar in anul 1856, in timpul ocupatiei rusesti, moastele Sfintei Teodora au ajuns la Lavra Pecerska din Kiev, unde sfanta este venerata cu numele de Sfanta Teodora din Carpati.Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, la 20 iunie 1992, a recunoscut si proclamat in mod solemn sfintenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de praznuire data de 7 august.

Un inger cu aripi frante - Tatiana Stepa

Violetta Petre
În seara asta Tatiana cântă printre stele

La Balul Lunii şi-al Luceafărului răsarit.

Printre copaci fără pădure si tăcere

Că le-a luat cu ea la asfinţit...

Şi vocea ei se-aude -n toată lumea

De dincolo de nori şi infinit

Căci Dumnezeu cu drag i-a întins mâna

S-o aiba lăngă El...când a murit...

Şi -a aşteptat-o cu pădure ca-n poveşti

Pentru copacii rătăciti şi fără casă

Să-i fie înger, floare în fereşti

Şi să îi cânte-n linişte...duioasă.

Cu vocea ei atăt de caldă şi astrală

Din care ne-a lăsat şi nouă...ne-a iubit...

Si-acuma plângem pentru prima oară

Nu pentru cântec...Că ne-a părăsit...

Şi lacrimile noastre să ajungă

Până la norii ce s-au adunat

Durerile din inimi să ne stingă

Cu ploile ce-n cântec ...le-a cântat...

...acolo unde este...ne place să credem că sfinţeşte locurile cu vocea ei unică pentru care , fiecare dintre noi a vărsat măcar o lacrimă...acum plângem pentru că nu mai este...
Dumnezeu să o primească la pieptul său ...aşa cum am scris !

Violetta Petre

Crucea Lui Iisus

Fiecare-avem destine, fiecare ducem cruci
Unii au familii, case, altii stau in cuib de cuci
Unii plâng că sunt prea grele de cărat si le aruncă
Şi aleg o altă cruce mai uşoară, fără muncă...
Însă când ajung la capăt îşi dau seama c-au greşit
Şi-şi întorc faţa la cer în genunchi spre Cel iubit...
Dar Iisus nu îi alungă, îi primeşte cu gănd bun
Pe săraci şi proşti şi chiar îi iubeşte pe nebuni...
Le dă binecuvăntarea şi-i adună- n ceata Lui
Oi nebune,rătăcite pe domeniul răului...
Şi Credinţa le îndreaptă-a lor coloană vertebrală
Şi se simt atât de bine ! s-au născut a doua oară
Iar acum ştiu ce e bine şi cum să le fie viaţa...
Să se culce fără frică să-i trezească dimineaţa
Rugăciunea cea curată către Cel ce ne-a creat
Ce ne scoate din neghină şi ne iartă de păcat.....

Predica la Schimbarea la Fata

"Doamne, bine este sa fim noi aici" (Matei 17, 4)
In fiecare an, la 6 august, praznuim una dintre cele mai mari sarbatori crestine - Schimbarea la Fata a Mantuitorului pe muntele Tabor.
Este cu adevarat mare acest Praznic, pentru ca acolo pe Tabor Mantuitorul insusi Si-a aratat, ca intr-o strafulgerare, slava Sa dumnezeiasca inaintea Apostolilor Sai. Pana acum, Sfintii Apostoli vazusera si se uimisera numai de minunile Lui, care erau mari si puternice, semne ale dumnezeirii Sale. Dar in sufletul lor ei il socoteau pe Mantuitorul tot ca pe un om - un mare Prooroc -, cel mai mare trimis al lui Dumnezeu in mijlocul oamenilor de pana atunci.
Insa, din cele petrecute pe Tabor cu prilejul Schimbarii la Fata, Sfintii Apostoli se conving pentru totdeauna ca marele lor invatator este nu numai un om al lui Dumnezeu, ci si Dumnezeu adevarat. Cele vazute si traite de ei pe muntele Tabor nu le vor uita niciodata. Ca timp, acest eveniment s-a petrecut in ultimul an al vietii pamantesti a Mantuitorului, cu cateva luni inainte de rastignirea Sa.
Dupa cum ne istorisesc primii trei Sfinti Evanghelisti - "Matei, Marcu si Luca - faptele s-au petrecut asa: Iisus venea inspre nordul Tarii Sfinte, Se indrepta catre Ierusalim si le vorbea pe cale despre Patimile, Moartea pe Cruce si Invierea Sa, care il asteptau in Ierusalim.
Ajungand in dreptul muntelui Tabor, a lasat la poalele muntelui ceata ucenicilor Sai si a luat cu Sine numai trei dintre dansii: pe Petru, Iacob si Ioan - ucenicii cei mai de nadejde, care vor fi martori si la rugaciunea Sa din gradina Ghetsimani. Ceilalti Apostoli raman la poalele muntelui, iar El impreuna cu cei trei urca pe munte, ca sa se roage.
Si, pe cand se ruga El, Apostolii ingreunati de somn tresar deodata la o priveliste nemaivazuta: chipul Mantuitorului s-a facut altul; fata Lui stralucea ca soarele, iar hainele Lui se facusera albe ca zapada - cum nu se poate nimic inalbi asa pe pamant. Lucru si mai neobisnuit: in aceasta lumina, doi barbati stau de vorba cu Iisus despre Patima si Moartea Sa in Ierusalim. Erau marii Prooroci ai Vechiului Testament, Moise si Ilie.
Ca iesit din fire, uimit si multumit de ceea ce vedea, Petru a zis catre Iisus: "Doamne, bine este sa fim noi aici; Daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una si lui Ilie una" (Matei 17, 4) - nedandu-si seama de ceea ce spunea. Dar Petru inca nu ispravise bine de vorbit, cand ochii Apostolilor sunt martorii unei noi surprize - un nor de lumina ii invaluie si pe ei, iar din nor aud deodata un glas care zice: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L" (Matei 17, 5). De spaima, ucenicii au cazut cu fetele la pamant. Dar Iisus s-a apropiat de ei si le-a zis: "Sculati-va, si nu va temeti" (Matei 17, 7). Cand au ridicat ochii, nu mai era decat Iisus singur. Si El le-a poruncit sa nu dezvaluie nimanui nimic din cele ce vazusera, pana dupa invierea Sa din morti. Asa ne este infatisat in Sfintele Evanghelii faptul Schimbarii la Fata a Mantuitorului.
Dar ne putem intreba:
- Ce inteles are acest eveniment pentru Sfintii Apostoli si pentru noi?
- Ce vrea Mantuitorul sa ne spuna noua, celor de astazi, prin acest eveniment?
De la inceput trebuie sa spunem ca Praznicul de astazi este mai intai de toate Praznicul luminii.
Lumina e Fata Domnului Iisus - luminand ca lumina soarelui; lumina sunt vesmintele Lui - ca stralucirea orbitoare a zapezii; lumina e insusi norul care-i invaluie pe toti - o lumina atat de neobisnuita, ca-i umple de fiori de spaima pe Apostoli, incat, de frica, ei cad cu fata la pamant.
Ce fel de lumina este aceasta? Lumina obisnuita, fizica? Sfantul Grigorie Palama si alti Sfinti Parinti ai Bisericii ne spun ca aceasta lumina este lumina cea neapropiata in care locuieste Dumnezeu. Este lumina in care Se imbraca El ca intr-un vesmant. Este lumina dragostei ceresti, este lumina slavei dumnezeiesti. Aceasta lumina a Schimbarii la Fata a Mantuitorului ii venea Lui nu dinafara, ci din dumnezeirea Sa. Iisus avea necontenit aceasta lumina in El insusi, dar, din iubire pentru noi, in timpul vietii Sale pamantesti Mantuitorul isi ascunde firea dumnezeiasca sub valul unui trup omenesc obisnuit. El o impiedica inadins sa se reverse in afara, pentru ca o astfel de lumina neintrerupta, care facea sa straluceasca fata si intreaga Persoana a Mantuitorului, ar fi orbit pe contemporanii Sai si ei nu s-ar fi putut apropia de El.
La Schimbarea la Fata insa, Mantuitorul a permis ascunsei Lui slave dumnezeiesti sa se reverse in toata stralucirea ei asupra Persoanei Sale. Inca o data trebuie spus ca lumina Mantuitorului de pe Tabor nu era o lumina de imprumut, venind din afara ci, dimpotriva, era o izbucnire ca de fulger din acea nemasurata dumnezeire pe care Mantuitorul o poseda integral si o tinea ascunsa. Acea minunata lumina facu pe Sfantul Apostol Petru sa spuna: "Doamne, bine este noua sa fim aici".
Pentru asemenea motive Schimbarea la Fata este considerata de crestinatate ca Praznicul luminii dumnezeiesti, revarsata in mod vizibil asupra lumii noastre pamantesti.
Ne intrebam iarasi: De ce aceasta manifestare din partea Mantuitorului?
Fireste, nu putem sti totul, dar din Sfintele Evanghelii aflam ca Schimbarea la Fata, ca timp, nu era departe de Patima, de Crucea si Moartea Mantuitorului pe Golgota. Stiind Domnul cele ce aveau sa se intample in Ghetsimani si pe Golgota si cunoscand omeneasca slabiciune, El le oferea acum celor trei Apostoli, si prin ei, celorlalti, dovada clara ca El nu era numai om adevarat, ci si Dumnezeu adevarat.
Astfel, prin izbucnirea dumnezeirii Lui ascunse, vrea sa le arate ca moartea Sa pe Cruce nu avea sa fie un final tragic, ci o cale spre inviere, ca Patima Lui era de fapt o Patima de buna voie si liber consimtita, din iubire pentru mantuirea oamenilor.
Stralucirea Fetei Mantuitorului era astfel supremul punct de sprijin necesar pentru a depasi marea incercare ce avea sa vina asupra Apostolilor. De fapt, de stralucirea acestui chip al Mantuitorului isi va aminti Petru dupa lepadarea de Hristos si va plange cu amar. De stralucirea acestui chip isi va fi adus aminte si Apostolul Ioan in credinciosia si statornicia lui neabatuta, cand I-a urmat lui Hristos pana la picioarele Crucii.
Lumina fetei Domnului aratata pe Tabor este o prevestire a chipului de fulger al Mantuitorului, inviat si preamarit - chip care avea sa-l cucereasca si pe Pavel cand se afla pe drumul Damascului, transformandu-l total, din cumplit prigonitor, in cel mai renumit Apostol.
In sfarsit, chipul ce a stralucit pe Tabor este o prefigurare a chipului cu care vom invia noi insine in ziua invierii de obste, pe chipul Mantuitorului aveau sa se indragosteasca de-a lungul istoriei toti purtatorii de Dumnezeu, parinti si frati din lume si din manastiri.
O ultima intrebare: Ce doreste Mantuitorul oare sa ne spuna celor de azi prin Schimbarea Lui la Fata?
In Scriptura, intervalul de timp de la invierea Mantuitorului si pana la Venirea din nou a Domnului in slava, la sfarsitul istoriei, este exact intervalul de timp in care traim noi, si este prezentat ca o perioada de transformare, de necontenita innoire a omului, a vietii si a lumii, prin slujirea dragostei fara margini intre oameni si prin energiile Duhului datator-de-viata.
In toata aceasta perioada, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel inviat si preamarit, in numele Dumnezeirii intregi lucreaza necontenit in oameni si in lume, respectand dumnezeieste toata libertatea fapturilor Sale. Prin forta energiilor Duhului Sau, Iisus Hristos cel inviat si de-a pururea viu iradiaza necontenit pretutindeni, strabate, purifica si transforma, pe nesimtite parca, oameni si lucruri, tot ce exista, toata creatia Lui.
El vrea sa fie impreuna cu noi, prezent si activ in toate: "Iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 20) - ne asigura El si adauga: "Unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor" (Matei 18, 20).
Pentru El nu sunt porti inchise. Hristos poate patrunde peste tot, deci si in noi. Dar pentru ca respecta libertatea fiecaruia, asteapta ca noi insine sa ne limpezim si sa-I facem loc in viata noastra, in familia noastra, in societatea noastra.
Praznicul de astazi tocmai la aceasta ne cheama pe fiecare dintre noi: la o schimbare launtrica, la limpezire, la iluminare,la conformarea vietii noastre la voia cea sfanta a lui Dumnezeu, Care totdeauna vrea binele si fericirea noastra, a tuturor oamenilor.
Insusi cuvantul dumnezeiesc, care a rasunat astazi pe Tabor, la aceasta ne cheama, zicand: "Acesta este Fiul meu Cel iubit... pe Acesta sa-L ascultati" (Matei 17, 5). E ca si cum Dumnezeu-Tatal ne-ar zice: "Schimbati-va la fata din adanc, toti si toate, dupa exemplul Fiului Meu. Fiti blanzi si smeriti cu inima, ca El. Fiti ingaduitori unii cu altii, nu va urati si nu va dispretuiti unii pe altii, ci traiti in pace, in buna intelegere si in dragoste unii cu altii, ca niste frati buni, ca niste adevarati copii ai Mei, va zic Eu, Tatal vostru. Iubiti-va unii pe altii, iubiti-va cu fapta si cu adevarul, asa cum v-a invatat El, spre binele si fericirea voastra".
Ascultandu-L pe El si Implinindu-I porunca dragostei, va straluci si peste noi lumina cea pururea fiitoare a Fetei Lui. Sa nu uitam, frati crestini, ca Schimbarea la Fata a Mantuitorului incepe pe cand El se ruga. Si schimbarea noastra launtrica trebuie sa inceapa tot cu rugaciunea, cu ajutorul harului dumnezeiesc, pentru ca singuri, numai cu propriile noastre puteri, nu ne putem schimba.
De aceea, sa nu incetam a ne ruga lui Dumnezeu, Maicii Domnului si tuturor Puterilor ceresti, sa ne lumineze mintea, inima si viata cu lumina adevarului si a dragostei Dumnezeului nostru, ca sa putem birui si schimba tot ce-i rau in noi si in viata noastra de oameni, ca si in noi sa straluceasca lumina cea mai presus de orice lumina a faptelor bune, spre binele si spre bucuria semenilor nostri si spre slava Dumnezeului nostru. Amin!

Schimbarea la Fata

Schimbarea la Fata - numita in popor si Preobra-jenia sau Probojenia (denumirea slava a sarbatorii), la 6 august, e sar­batoarea schimbarii minunate la fata a lui Hristos, pe muntele Taborului, in fata ucenicilor Sai Petru, Ioan si Iacov (vezi Matei XVII, 1- 9 ; Marcu IX, 2 - 9 si Luca IX, 28 -36.
E o sarbatoare ceva mai noua decat celelalte praznice imparatesti. Se pare ca a fost la inceput aniversarea anuala a sfintirii bi­sericii zidite in sec. IV de Sf. Elena pe locul de pe muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la fata. Dupa unii, ea ar fi inlocuit o veche sarbatoare pagina a zeitei Diana. Atat in Rasarit cat si in Apus, serba­rea ei incepe a fi mentionata in documente din prima jumatate a secolu­lui V, de cand avem cuvantari festive in cinstea ei, de la patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei si papa Leon cel Mare. O gasim indicata si intr-un calendar liturgic local al Ierusalimului din sec. VII, iar in sinaxarele constantinopolitane si in alte carti liturgice, manuscrise grecesti, apare pe la inceputul secolului VIII. In sec. VIII, Sf. Andrei Criteanul ne-a lasat o frumoasa predica festiva la aceasta sarbatoare. In tot cazul, sarbatoarea era generalizata in tot Rasaritul pana in sec. VIII, cand Sfintii Ioan Damaschinul si Cosma de Maiuma compun imne pentru slujba zilei.

In Apus sarbatoarea Schimbarii la fata, desi serbata sporadic inca de prin sec. VII, s-a generalizat mult mai tarziu, prin hotararea luata de papa Calist III de a consacra definitiv aceasta sarbatoare, drept multu­mire pentru biruinta castigata de ostile crestine asupra turcilor la Bel­grad, in anul 1456 (indicii despre serbarea ei sporadica in Apus gasim inca din sec. XII, cand mai era privita ca o inovatie).
In aceasta zi se aduc in biserici prinoase (pirga) din struguri, se binecuvinteaza si se impart (obicei crestin vechi, amintit in canonul 28 al Sinodului trulan). In unele parti (Biserica rusa) in aceasta zi se face in biserici si la cimitire pomenirea generala a mortilor si mai ales a eroilor morti pentru apararea patriei.

Socrate si zvonurile

Tineti minte aceasta filozofie/morala pentru data viitoare cand auziti un zvon, cred ca ar fi folositor. In Grecia antica Socrate(469-399 DC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus: „Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?” „Stai o clipa”, ii replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.” „Trei?” „Asa este,” a continuat Socrate. „Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?” „E-n regula,” zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?” „Nu, dimpotriva...” „Deci,” a continuat Socrate, „vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?” Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat. „ Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul Folosintei [daca e de folos]. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?” „Nu, nu chiar...” „Ei bine,” a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui? Omul era invins si s-a rusinat. Iata de ce Socrate a fost un mare filozof si era atat de mult respectat.

Despre omul necredincios

Necredinta este orbirea sufletului. Ea incepe sa se manifeste ca o pacla care se aseaza incetisor peste simturile sufletesti, impiedicandu-l pe acesta sa perceapa lucrarea lui Dumnezeu. Si, dupa o perioada, sufletul nu se mai intreaba nimic despre cele duhovnicesti, ci devine cu totul lumesc. Intr-adevar, cat de trist este ca sufletul, aceasta dimensiune ingereasca a omului, sa se preocupe de mancare si de bani. Cat trebuie sa se intristeze Dumnezeu de fiecare data cand omul ii perverteste lucrarea! Pricina de meditatie trebuie sa ne fie si cuvantul lui Hristos: "Fara Mine nu puteti face nimic"! Caci chiar si raul pe care il facem, il facem folosind puterile pe care ni le-a sadit in fire Dumnezeu-Cuvantul si pe care ar fi trebuit sa le folosim facand binele. Aceasta este deplina iubire a lui Hristos! Ca ne-a creat si ne-a dat chiar si libertatea de a i ne opune. Si astfel, sufletul orbit lucreaza lumeste cu puterile sale duhovnicesti. Necredinta face ca sufletului sa-i placa cele rele, caci pentru el lumea nu mai este un dar pe care trebuie sa-l transfigureze prin mantuirea sa; pentru omul necredincios, lumea este spatiul in care isi desfasoara existenta sa mica ce frizeaza absurdul. Credinta arvuneste lumea cea vesnica. Credinta ne face pe noi sa pregustam dulceata invesnicirii noastre in Hristos. Necredinta indeparteaza de om aceasta vesnicie. Omul necredincios nu ramane decat cu vremea, cu vremea in care e. El nu se mai misca inspre Dumnezeu si nu viaza prin El, ci omul necredincios este rob al timpului, al placerilor si durerilor veacului acestuia. Toti suferim insa, intr-o masura mai mare sau mai mica, de necredinta. Diferenta insa intre omul credincios si cel necredincios, din acest punct de vedere, este ca primul accepta tratamentul si se insanatoseste, in timp ce al doilea nu are incredere in medici si nu se trateaza, iar necredinta lui se manifesta ca un cancer. Daca sfantul este omul frumos, cu delicatete modelat de Mesterul Cel Desavarsit, omul necredincios este omul urat. Omul necredincios este plin de bube si despuiat. Intre cei duhovnicesti, el este pricina de mare mila; cum sa nu-ti fie mila de unul care nu doar ca e diform, dar este si orb si se crede Adonis? Aceasta este cea mai dureroasa realitate a omului necredincios: ca cei care au vedere duhovniceasca ii vad uratenia, dar el se crede frumos. Si este frumos, dar dupa standardele lumii acesteia, dupa unitatile de masura ale universului cazut. Dar, cu toata aceasta pacla asezata pe ochii sufletesti ai necredinciosului, din cand in cand razbat strafulgerari. Lumina lui Hristos este prea mare pentru a fi biruita, si ea "lumineaza pe tot omul ce vine in lume". Hristos invinge, acolo unde nimeni nu mai crede ca este posibil. Asa ca nadejdea nu trebuie sa ne paraseasca pentru niciunul dintre cei necredinciosi. Mai ales pentru cei care ne vrajmasesc, a caror sansa de salvare din adancul rautatii suntem noi, cei care putem arata ca exista si o altfel de lume, si o altfel de existenta decat cea supusa moralei indoielnice a veacului acestuia. Daca noi intoarcem spatele omului necredincios, pe drept vom fi judecati mai aspru decat aceia. Pentru ca ei sunt orbi, dar noi vedem. Chiar si asa pacatosi cum suntem, prin noi Hristos, daca voim, poate raspandi lumina Invierii Sale, lumina lumii celei noi. Pe drumul spre a deveni omul frumos, sa ne ingrijim, fratilor, de omul urat!

Smirna

Smirna, alaturi de tamaie, este tot o jertfa a naturii, adusa lui Dumnezeu prin omul dreptcredincios. Mirosul de smirna, cu mult mai fin si mai subtil decat cel de tamaie, mangaie pe tot omul ce sta in Biserica, asteptand cu evlavie odihna promisa de Mantuitorul Iisus Hristos. In slujbele Bisericii de Rasarit, totul se aduce inapoi Daruitorului, sunetul si culoarea, mirosul si gustul, lemnul, piatra si aurul. In slujbele crestinilor, acestia intorc toate Celui care le-a daruit mai intai. Cu totii am auzit de tamaie, insa nu si de smirna. Pe scurt, smirna este un produs superior tamaiei, avand o culoare galben inchis, uneori cu puncte albe, care are un miros deosebit de placut. Ca si tamaia, inca din vechime, smirna constituie unul din darurile pretioase care se puteau face cuiva.

Smirna este in traditia multor popoare crestine simbolul cuminteniei, infranarii si intelepciunii. Chiar in traditia romaneasca exista expresii de genul: "Sa stai cuminte smirna" sau "a tacut smirna", care ilustreaza foarte bine valentele psiho-spirituale cu care este investita aceasta rasina, adusa de pe taramurile pe care a pasit Mantuitorul Iisus, impreuna cu apostolii Sai. Rugaciunea rostita de preot, in momentul in care binecuvinteaza smirna, este binecunoscuta rugaciune rostita si la tamaie. Aceasta este atat de cuprinzatoare, incat am putea incepe si termina doar cu aceasta. "Tamaie iti aducem Tie, Hristoase, Dumnezeul nostru, intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care primind-o in jertfelnicul Tau cel mai presus de ceruri, trimite-ne noua harul Preasfantului Tau Duh."

Ce este smirna ?

Smirna este o substanta rasinoasa, obtinuta prin aceeasi metoda ca si tamaia: crestarea unor arbusti exotici din Familia Stryaccea, numiti "Styrax Benzoin", "Styrax macrothyrsus", "Styrax paralleloneurus", "Styrax tokinozis". Pliniu compara arborele de smirna cu ienuparul, iar Discoride il asemana cu salcamul. Unii naturalisti numesc arborele care da smirna Balsamodendron Myrrha. Copaceii exotici din care iese smirna pot ajunge pana la inaltimea de 4-5 metri. Arbustul mai este raspandit in Sumatra, Java, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, China, Thailanda. Styraxul cresti si in Siria si Palestina, in Arhipelagul Indonezian si Italia. Printre cele mai renumite zone de produs smirna se numara, inca si astazi, Yemenul si Etiopia.

La sfarsitul lui august, incep sa apara flori albe si verzi, iar in trunchiul arborelui se formeaza noduri. El este atunci incizat si, in urma acestei operatii, se va scurge o rasina galbena, care se va usca pe trunchiul arborelui. Se va inchide la culoare si va fi culeasa in timpul lunilor de vara. Ceea ce se scurge din coaja acestora se intareste, in contact cu aerul, devenind un produs tare cautat si scump, atat in cultul religios, cat si in industria farmaceutica si parfumerie. Cuvantul "smirna" isi trage originea dintr-un cuvant ebraic vechi, care inseamna "a fi amar". Potrivit acestui sens, smirna este cu adevarat o substanta tare amara, de altfel, ca mai toate rasinoasele. Avand initial o culoare galben deschisa, odata cu solidificarea acesteia, ea capata o culoare rosiatica-bruna. Prin ardere, smirna degaja un minunat miros, acesta continand multi vapori de acid benzoic, component cu actiune farmaceutica.

Smirna este mult apreciata si in industria farmaceutica. Smirna este antiinflamatoare a cailor respiratorii, cei ce se bucura de mirosul de smirna ajutandu-si, simultan, si trupul. Ea mai este folosita si ca produs cu proprietati antioxidante, antiseptice, astringente, sedative si expectorante. Afectiuni pentru care se recomanda: guturai, gripa, bronsita; oboseala, astenie; stari de neliniste, agitatie psihica, incapacitate de concentrare; indigestie, balonare; sensibilitate la raceli (infectii respiratorii); circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci). Smirna si locul acesteia in cultul cresin Smirna este adesea pomenita in Sfanta Scriptura, cu precadere insa in Vechiul Testament. Dintre locurile in care este pomenita aceasta, le aducem ca marturie pe urmatoarele: "Cine-i acel ce din pustiu se-nalta ca o coloana fumeganda, amestec viu de smirna si tamaie, din arta facatorilor de mir?" (Cantarea Cantarilor 3, 6) "Apoi s-au asezat sa manance. Si daca si-au ridicat privirea, iata ca o caravana de ismailiti venea de la Galaad, avandu-si ei camilele incarcate cu tamaie si balsam si smirna, pe care mergeau sa le descarce in Egipt". (Facerea 37, 25) Iuda si Israelul faceau negot cu smirna si primeau in schimb grau, ceara, miere, untdelemn si balsam, dupa cum aflam din cartea lui Iezechiel (27,17). Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca smirna, alaturi de aur si de tamaie, a fost unul din darurile pe care Magii l-au adus Mantuitorului la Nastere: "Si, intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si visteriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna." (Matei 2, 11). Nicodim a folosit smirna, amestecata fiind cu alte arome, la imbalsamarea trupului lui Iisus: "Si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai inainte noaptea, aducand ca la 100 de litre de amestec de smirna si aloe." (Ioan 19, 39).

Smirna aduce aminte de jertfa curata pe care omul trebuie sa o aduca lui Dumnezeu. Omul trebuie sa moara lumii acesteia, pline de amaraciunea pacatelor, si sa devina duhovnicesc, spre a se inalta la Dumnezeu precum fumul cel binemirositor al smirnei. Alaturi de tamaie, smirna intra si ea in compozitia Sfantului si Marelui Mir.

Interactiunea dintre constient si subconstient

Mentalul nostru are doua niveluri - un nivel constient rational si unul subconstient, lipsit de ratiune, care raspunde comenzilor primite de la nivel constient, adica tuturor gandurilor pe care le intretinem. Mentalul constient este asemenea unui capitan de vapor care sta pe puntea navei. El dirijeaza toate manevrele si da ordine oamenilor aflati in sala motoarelor care, la randul lor, controleaza toate cazanele, instrumentele, etc. Mecanicii nu stiu incotro se indreapta nava, dar se supun ordinelor pe care le primesc. Ei pot chiar sa faca nava sa esueze pe stanci daca omul de pe punte, servindu-se in mod gresit de compas si sextant, le da indicatii eronate. Mecanicii i se supun in mod automat, pentru ca el este comandantul. Capitanul este stapan pe nava si ordinele sale sunt executate intocmai. Tot astfel, mentalul constient este capitanul navei care este constituita din fiinta, anturajul si toate afacerile dumneavoastra.
Subconstientul primeste absolut toate ordinele pe care i le dati si le considera adevarate. Uneori considerati ca spuneti ceva in gluma, fara a crede cu adevarat ce spuneti. Cu toate acestea, subconstientul inregistreaza toate spusele si gandurile noastre ca si comenzi pe care trebuie sa le execute. Spre exemplu, daca repetati mereu: "Nu am mijloace pentru a cumpara aceasta”, atunci nu veti avea mijloacele necesare niciodata.Va fi extrem de fascinant si interesant sa constatati ca puteti vorbi cu autoritate si putere de convingere fiintei dumneavoastra profunde si irationale, pentru a restabili si instaura linistea, armonia si calmul spiritual. Subconstientul este permanent subiectul sugestiilor constientului si de aceea el mai este numit si mentalul subiectiv.
Pentru o intelegere cat mai corecta a fenomenelor ce se petrec in mintea noastra, vom asemana mintea cu o gradina. Dumneavoastra sunteti gradinarii care planteaza in cursul zilei diferite seminte (ganduri intretinute in subconstientul propriu). Ceea ce "semanati" acum in subconstient veti "culege" mai tarziu ca efecte, in corpul si in destinul dumneavoastra. De aceea, incepeti prin a semana ganduri de pace, de bucurie, de bunavointa si de prosperitate. Meditati in liniste si plini de aspiratie asupra acestor calitati, acceptati-le in mod plenar in mentalul constient, adica in cel care rationeaza. Continuati sa cultivati cu perseverenta aceste minunante ganduri-seminte si veti culege o recolta bogata. Subconstientul dumneavoastra este asemenea unui sol ce hraneste orice fel de seminte, fie ele bune sau rele. Credeti ca agricultorii culeg struguri din maracini sau smochine din scaieti? Orice gand este o cauza si orice actiune este un efect. De aceea, este esential sa ne dirijam gandurile astfel incat sa nu provocam decat manifestarea unor fenomene benefice.
Atat timp cat ganditi in mod corect si intelegeti acest mecanism, daca gandurile depozitate mereu in subconstient sunt constructive, armonioase si pasnice, puterea lui colosala va va raspunde si va crea numai stari armonioase, precum si o tovarasie favorabila si agreabila din toate punctele de vedere. Daca veti incepe sa controlati procesele ce au loc in gandire, veti deveni capabili sa folositi puterile subconstientului in orice problema, oricat de dificila ar fi ea. Altfel spus, veti incepe sa controlati si sa colaborati in mod constient cu puterea infinita, cu legea atotputernica ce guverneaza toate fenomenele acestei lumi.
Priviti in jurul dumneavoastra si, oriunde v-ati afla, veti remarca usor ca marea majoritate a oamenilor se risipesc in preocupari exterioare; doar cei cu adevarat intelepti se preocupa intens de descoperirea formidabilelor lumi subtile si spirituale din interiorul lor. Amintiti-va ca lumea interioara este formata din chiar gandurile, sentimentele si imaginile mentale care creeaza lumea exterioara. Ca urmare, singura si adevarata putere creatoare este lumea din noi si orice fenomen cu care ne confruntam in exterior este de fapt creat chiar de noi insine, in mod constient sau inconstient, in universul interior.
Prin cunoasterea interactiunii ce are loc intre constient si subconstient, va veti putea transforma intreaga viata. Pentru a schimba conditiile exterioare, trebuie sa actionati asupra cauzei care le-a produs. Majoritatea oamenilor incearca sa modifice circumstantele si situatiile cu care se confrunta doar prin actiuni directe si superficiale asupra lor. Pentru a suprima neintelegerile, dezordinea, saracia sau neputinta, trebuie insa inlaturata chiar cauza lor si aceasta cauza rezida tocmai in felul in care ganditi. Traiti intr-un ocean profund, plin de bogatii infinite.
Subconstientul dumneavoastra este extrem de sensibil la orice gand pe care il nutriti. Asadar, gandurile dumneavoastra pun in miscare inteligenta potentiala si intelepciunea, fortele vitale si energiile latente. Pacea launtrica va alunga orice durere, veselia va inlocui tristetea, lumina va birui asupra tenebrelor. Veti dobandi astfel libertatea spirituala si o deplina incredere in dumneavoastra insiva, iar succesul nu va intarzia sa apara in orice veti intreprinde.
Subconstientul dumneavoastra lucreaza 24 de ore pe zi si va copleseste mereu cu fructele gandurilor pe care le intretineti. Iata un exemplu in acest sens: o tanara studenta contempla in vitrina unui magazin un rucsac, pe cat de frumos, pe atat de scump. Tocmai isi spunea: "Ce pacat ca nu am destui bani sa-mi cumpar acest rucsac", cand isi aminti ca oricand facem o declaratie negativa, sa o contrazicem imediat cu una pozitiva si optimista si atunci miracolele nu vor intarzia sa apara. In acel moment tanara isi spuse: "Acest rucsac este al meu. Este de vanzare, iar eu accept ideea ca pot sa-l am. Subconstientul meu va face in asa fel incat sa il primesc cadou." La ora opt, in aceeasi seara, logodnicul ei ii oferi cadou un rucsac foarte asemanator celui pe care ea il admirase dimineata si cu care se identificase mental. Ea isi umpluse mintea cu ganduri de asteptare a cadoului si apoi a lasat totul in seama subconstientului, care stia cum sa-i indeplineasca dorinta.
Acest articol este extras din cartea "Puterea extraordinara a subconstientului tau" scrisa de Joseph Murphy si aparuta la Editura Deceneu.