Interactiunea dintre constient si subconstient

Mentalul nostru are doua niveluri - un nivel constient rational si unul subconstient, lipsit de ratiune, care raspunde comenzilor primite de la nivel constient, adica tuturor gandurilor pe care le intretinem. Mentalul constient este asemenea unui capitan de vapor care sta pe puntea navei. El dirijeaza toate manevrele si da ordine oamenilor aflati in sala motoarelor care, la randul lor, controleaza toate cazanele, instrumentele, etc. Mecanicii nu stiu incotro se indreapta nava, dar se supun ordinelor pe care le primesc. Ei pot chiar sa faca nava sa esueze pe stanci daca omul de pe punte, servindu-se in mod gresit de compas si sextant, le da indicatii eronate. Mecanicii i se supun in mod automat, pentru ca el este comandantul. Capitanul este stapan pe nava si ordinele sale sunt executate intocmai. Tot astfel, mentalul constient este capitanul navei care este constituita din fiinta, anturajul si toate afacerile dumneavoastra.
Subconstientul primeste absolut toate ordinele pe care i le dati si le considera adevarate. Uneori considerati ca spuneti ceva in gluma, fara a crede cu adevarat ce spuneti. Cu toate acestea, subconstientul inregistreaza toate spusele si gandurile noastre ca si comenzi pe care trebuie sa le execute. Spre exemplu, daca repetati mereu: "Nu am mijloace pentru a cumpara aceasta”, atunci nu veti avea mijloacele necesare niciodata.Va fi extrem de fascinant si interesant sa constatati ca puteti vorbi cu autoritate si putere de convingere fiintei dumneavoastra profunde si irationale, pentru a restabili si instaura linistea, armonia si calmul spiritual. Subconstientul este permanent subiectul sugestiilor constientului si de aceea el mai este numit si mentalul subiectiv.
Pentru o intelegere cat mai corecta a fenomenelor ce se petrec in mintea noastra, vom asemana mintea cu o gradina. Dumneavoastra sunteti gradinarii care planteaza in cursul zilei diferite seminte (ganduri intretinute in subconstientul propriu). Ceea ce "semanati" acum in subconstient veti "culege" mai tarziu ca efecte, in corpul si in destinul dumneavoastra. De aceea, incepeti prin a semana ganduri de pace, de bucurie, de bunavointa si de prosperitate. Meditati in liniste si plini de aspiratie asupra acestor calitati, acceptati-le in mod plenar in mentalul constient, adica in cel care rationeaza. Continuati sa cultivati cu perseverenta aceste minunante ganduri-seminte si veti culege o recolta bogata. Subconstientul dumneavoastra este asemenea unui sol ce hraneste orice fel de seminte, fie ele bune sau rele. Credeti ca agricultorii culeg struguri din maracini sau smochine din scaieti? Orice gand este o cauza si orice actiune este un efect. De aceea, este esential sa ne dirijam gandurile astfel incat sa nu provocam decat manifestarea unor fenomene benefice.
Atat timp cat ganditi in mod corect si intelegeti acest mecanism, daca gandurile depozitate mereu in subconstient sunt constructive, armonioase si pasnice, puterea lui colosala va va raspunde si va crea numai stari armonioase, precum si o tovarasie favorabila si agreabila din toate punctele de vedere. Daca veti incepe sa controlati procesele ce au loc in gandire, veti deveni capabili sa folositi puterile subconstientului in orice problema, oricat de dificila ar fi ea. Altfel spus, veti incepe sa controlati si sa colaborati in mod constient cu puterea infinita, cu legea atotputernica ce guverneaza toate fenomenele acestei lumi.
Priviti in jurul dumneavoastra si, oriunde v-ati afla, veti remarca usor ca marea majoritate a oamenilor se risipesc in preocupari exterioare; doar cei cu adevarat intelepti se preocupa intens de descoperirea formidabilelor lumi subtile si spirituale din interiorul lor. Amintiti-va ca lumea interioara este formata din chiar gandurile, sentimentele si imaginile mentale care creeaza lumea exterioara. Ca urmare, singura si adevarata putere creatoare este lumea din noi si orice fenomen cu care ne confruntam in exterior este de fapt creat chiar de noi insine, in mod constient sau inconstient, in universul interior.
Prin cunoasterea interactiunii ce are loc intre constient si subconstient, va veti putea transforma intreaga viata. Pentru a schimba conditiile exterioare, trebuie sa actionati asupra cauzei care le-a produs. Majoritatea oamenilor incearca sa modifice circumstantele si situatiile cu care se confrunta doar prin actiuni directe si superficiale asupra lor. Pentru a suprima neintelegerile, dezordinea, saracia sau neputinta, trebuie insa inlaturata chiar cauza lor si aceasta cauza rezida tocmai in felul in care ganditi. Traiti intr-un ocean profund, plin de bogatii infinite.
Subconstientul dumneavoastra este extrem de sensibil la orice gand pe care il nutriti. Asadar, gandurile dumneavoastra pun in miscare inteligenta potentiala si intelepciunea, fortele vitale si energiile latente. Pacea launtrica va alunga orice durere, veselia va inlocui tristetea, lumina va birui asupra tenebrelor. Veti dobandi astfel libertatea spirituala si o deplina incredere in dumneavoastra insiva, iar succesul nu va intarzia sa apara in orice veti intreprinde.
Subconstientul dumneavoastra lucreaza 24 de ore pe zi si va copleseste mereu cu fructele gandurilor pe care le intretineti. Iata un exemplu in acest sens: o tanara studenta contempla in vitrina unui magazin un rucsac, pe cat de frumos, pe atat de scump. Tocmai isi spunea: "Ce pacat ca nu am destui bani sa-mi cumpar acest rucsac", cand isi aminti ca oricand facem o declaratie negativa, sa o contrazicem imediat cu una pozitiva si optimista si atunci miracolele nu vor intarzia sa apara. In acel moment tanara isi spuse: "Acest rucsac este al meu. Este de vanzare, iar eu accept ideea ca pot sa-l am. Subconstientul meu va face in asa fel incat sa il primesc cadou." La ora opt, in aceeasi seara, logodnicul ei ii oferi cadou un rucsac foarte asemanator celui pe care ea il admirase dimineata si cu care se identificase mental. Ea isi umpluse mintea cu ganduri de asteptare a cadoului si apoi a lasat totul in seama subconstientului, care stia cum sa-i indeplineasca dorinta.
Acest articol este extras din cartea "Puterea extraordinara a subconstientului tau" scrisa de Joseph Murphy si aparuta la Editura Deceneu.

Ing.Gheorghe Pănculescu - Turnul Eiffel realizat dupa tehnologia sa

In luna decembrie, pe 28 se vor împlinii 117 ani de la moartea celebrului Gustave Eiffel, proiectantul faimosului turn ce-i poartă numele. Monumentul a fost construit în 1889, în onoarea centenarului Revoluţiei franceze.
Puţini români ştiu, însă, că Turnul Eiffel, simbolul Parisului, a fost realizat după o tehnologie descoperită în România, de inginerul român Gheorghe Pănculescu. Acesta, după ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zürich, a ajuns să lucreze, la recomandarea scriitorului Vasile Alecsandri, în cadrul companiei “Eiffel “. A revenit în ţară în 1878 pentru a demara construcţia căii ferate Bucureşti – Predeal, ocazie cu care a inventat un sistem de îmbinare a traverselor de cale ferată, care avea să revoluţioneze domeniul construcţiilor metalice. Datorită noii metode de montare a şinei pe traverse în afara spaţiului căii ferate, Pănculescu a finalizat construirea liniei ferate în mai puţin de 12 luni - deşi termenul alocat a fost de cinci ani.
Gustave Eiffel a aflat de invenţia inginerului român şi s-a deplasat la Vălenii de Munte, în 1879, pentru a-l întâlni pe Gheorghe Pănculescu şi pentru a discuta despre noua metodă. Francezul a fost impresionat de ideea românului şi i-a propus aplicarea ei în proiectul său de înălţare a unui turn ieşit din comun, care să fie prezentat la Expoziţia Universală din 1889. Au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Panculescu la construcţia turnului, folosind subansamble metalice confecţionate la sol şi asamblate pe măsură ce se edifică lucrarea. Împreună au concretizat acest proiectul, care avea să devină unul dintre simbolurile lumii.

SFATURILE UNUI ÎNŢELEPT

Era odată un bătrân înţelept, care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu.
Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întrebă:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo. - Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Un negutător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane? - Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inima. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.

Colinda in cantecul ceremonial de secera

Una din problemele enigmatice pe care le ridica istoria folclorului este aceea a amestecului de repertorii, a migratiei unor categorii si productii, a suprapunerilor de texte din sfera unor categorii folclorice care ne apar astazi distincte. In cazul Plugusorului, textul care in regiunile extra-carpatice insotea obiceiul in folclorul Transilvaniei constituia o colinda propriu-zisa la Craciun sau oratie dupa colinda. In acelasi spatiu, transilvanean, si tot ca oratie, textul aparea in ceremonialul cununii la secerat si in ceremonialul de nunta. Unele elemente inrudite si chiar identice le intalnim in aceste ultime tipuri de ceremonial din celelalte regiuni ale tarii. Textul unor colinde ardelene se regaseste in repertoriul liric sau in cel de balade etc.
Uneori avem de-a face cu creatii care au luat nastere independent, pe baza unor analogii, fenomenul acesta, invocat atat de frecvent — si pe buna dreptate — de istoricii limbii, fiind prezent si in istoria folclorului. Punctul de plecare al asemanarilor fundamentale, de structura, dintre obiceiurile calendaristice si cele legate de varstele omului trebuie cautat in analogia ce s-a ivit in mintea omului arhaic intre propria-i viata si viata „zeului" naturii care moare si in vie.
Alteori e vorba de transferuri de la o categorie folclorica la alta, fenomen ce s-a produs, de asemenea, datorita aceleiasi analogii si afinitatilor pe care le-au generat ele. Din multitudinea faptelor care asteapta a fi lamurite ne vom opri in cele ce urmeaza asupra unuia care a mai retinut, fie chiar si in treacat, interesul unor cercetatori ai culturii noastre populare, intre care se impune a fi mentionat in mod special Ion I. Ionica. E vorba de problema raporturilor dintre cantecele de secera si colinde, asadar dintre doua categorii folclorice cu caracter agrar, pentru ca nimeni nu se mai poate indoi astazi de faptul ca una din functiile de baza pe care le-a avut colinda la inceputurile ei si mult timp dupa aceea a fost functia agrara. Intre cele doua categorii folclorice exista intr-adevar afinitati foarte vizibile. Amandoua au un caracter ritual si ceremonial, una marcand odinioara inceputul anului — al celui agrar, fireste — alta marcand sfarsitul lui. Atat colinda, cat si cantecele de secera reprezinta, la origine, demersuri magice, vizand acelasi obiectiv: fertilitatea, rodirea. Amandoua se intemeiaza pe magia cuvantului, la care se adauga si alte procedee, cum este aspersiunea, pastrata atat in obiceiul, cat si in textul cantecului cununii la secerat, dar prezenta, de asemenea, in textul colindei - rouratul - si odinioara chiar in practica colindatului.
In centrul ambelor obiceiuri se gaseste unul si acelasi obiect ritual: cununa de la secerat. In jurul ei s-au nascut cantecele de care ne ocupam, dupa cum, una dintre cele mai interesante si mai semnificative forme din cadrul obiceiului colindatului il constituie „Colinda cununii”, care reprezinta si cea mai veche descriere a obiceiului cununii la secerat.
Atat cantecele de secera, cat si colinda se incheie de regula cu o oratie. In tinutul Nasaudului, oratia ce incheie obiceiul si cantecul cununii la secerat si colindatul cetei de feciori este in esenta ei aceeasi. In amandoua cazurile interpretii exprima urari si solicita daruri. In fine, ambele obiceiuri se incheie cu o masa rituala si cu dans. Nerespectarea datinei de catre gazda (primirea, asa cum se cuvine, a colindatorilor si a celor ce aduc cununa si oferirea darurilor) aduce dupa sine reversul demersului. Vom vedea ca descolindatul insusi isi are corespondentul sau in cantecele de secera. Ca toate creatiile rituale, colinda si cantecul de secera au fost vreme indelungata categorii folclorice inchise sau, in orice caz, greu permeabile pentru alte creatii. Cu timpul, in cadrul procesului treptat de demagizare si demitizare a gandirii umane, ele s-au deschis; faptul acesta le-a afectat, pe de o parte, puritatea genuina, dar, pe de alta parte, le-a oferit calea imbogatirii si chiar a salvarii de la pieire, intrucat ele au putut fi puse, astfel, de acord cu nevoile mereu noi ale omului.
Dincolo de similitudinile generale semnalate intre cele doua categorii folclorice, exista si o seama de similitudini de amanunt, mergand pana la nivelul textului. Ele vin sa explice, alaturi de celelalte, transferul unor texte intregi sau a unor fragmente de la o categorie folclorica la alta. In valoroasa sa monografie, Dealu Mohului, consacrata clacii seceratului din Tara Oltului, Ion I. Ionica, ocupandu-se de repertoriul folcloric al acesteia, conchide: „Cantecul ritual de la sfarsitul secerisului, intalnit de noi in Tara Oltului, sau echivalentul lui, in regiunea sibiana, nu este unul, ci, in realitate, un manunchi de cantece. Momentul ritual al cununii a oferit punctul in jurul caruia s-au dezvoltat, dar sub aceeasi dominare melodica, un numar de cantece de continuturi deosebite, raportandu-se toate insa la semnificatia acelui moment". Cantecele la care se refera autorul si de care se ocupa in corpul lucrarii sunt cunoscute in zona sub denumirea de Dealu Mohului, Buzduganul si Stapana, stapana, fiecare avandu-si locul sau propriu in desfasurarea ceremonialului cununii la secerat.
O a doua constatare pe care o face cercetatorul este ca aceste cantece, „chiar in forma lor actuala cea mai completa, au un caracter fragmentar. Sunt resturi din intreguri, unele pentru totdeauna disparute. Cine stie ce noroc nesperat — continua el — ne-ar putea numai ajuta sa gasim, in vreun colt de provincie, elemente care ne-ar permite sa le reconstituim. Caci, subliniem, fiecare din aceste elemente are, dupa impresia noastra, un camp de extensiune chiar mult mai larg decat l-am banui, desi nu in perfecta continuitate".
Autorul nu se multumeste insa numai cu aceste constatari, ci incearca sa duca lucrurile mai departe, sa determine anume „temele la care se raporta acele cantece". El intra astfel in miezul problemei, oferind unele sugestii interesante cu privire la inrudirile ce le prezinta cantecele de secera din zona cercetata cu alte materiale folclorice romanesti si cu privire la faptele de viata ce au generat anumite imagini din cantecele studiate. Problema este nu numai dificila, ci si vasta in acelasi timp, din care cauza in cele ce urmeaza ne vom opri numai asupra unuia din cele trei cantece analizate de Ionica — Buzduganul — si indeosebi asupra celui de al doilea fragment pe care autorul il deosebeste in cuprinsul lui, lipsit de unitate. In legatura cu partea intai a cantecului Buzduganul (versurile 1—12) ce se interpreteaza in timp ce alaiul seceratorilor poarta "buzduganul" (cununa) de la holda spre casa gazdei, autorul demonstreaza ca ea „tradeaza, pe langa o foarte larga arie de raspandire, si intelesul unei colinde de „impetit". Iata aceste versuri, din varianta culeasa din Mohu, cea mai completa din cele descoperite de Ion Ionica in zona cercetata;

M-a cere, m-a cere,

Fecior de-mparat,

Dar la-mparatie

Trebui avutie

Si la imparat

Trebui coif pe cap

Si la-mparateasa,

Haina de matasa

Si la noua frati,

Noua cai gatati

La noua surori,

Noua cingatori.

Urmarindu-le raspandirea in spatiu, Ion Ionica ajunge la concluzia ca ele „acopera partea de sud-vest a Transilvaniei, łara Hategului si Banatul". In acest teritoriu el descopera doua tipuri diferite: unul care „prezinta urarile facute feciorului care "impeteste" — e deci colinda feciorilor" — si celalalt care „prezinta urarile facute fetei [....] — e colinda fetelor".
Ceea ce se impune sa evidentiem inainte de toate e ca autorul studiului nu a cunoscut sau nu a pus la contributie toate variantele publicate anterior din tinutul la care se refera. Una dintre acestea, culeasa din Clopotiva (Hateg) si publicata de Al. Viciu difera mult de toate cele asupra carora s-a oprit si ea e capabila, totodata, de sugestii interesante. In al doilea rand, colinda aceasta — caci despre o colinda este vorba — are o arie de raspandire cu mult mai vasta decat cea stabilita de Ionica. Inca la sfarsitul secolului trecut (intre 1890—1900), Vasile Bologa a notat o varianta din Spring, judetul Alba; in 1892 Iuliu Bugnariu publica o varianta din satul de nastere al lui George Cosbuc; in 1913 Bela Bartok publica o varianta din jurul Vascaului, judetul Bihor. In 1957 si 1958 am inregistrat noi insine doua variante din Basesti, judetul Maramures (zona Codru), pentru ca in 1977 sa se inregistreze o noua marturie din Preluca Veche, judetul Maramures (zona Chioar) s.a.
Prin urmare, versurile ce alcatuiesc intaia parte a cantecului ritual Buzduganul, din sudul Transilvaniei, versuri care in alte zone alcatuiesc miezul unei colinde, au fost surprinse indeplinind aceasta functie pe o arie cu mult mai intinsa decat cea stabilita de Ion Ionica, arie care cuprindea, probabil, in trecut intreaga Transilvania. Retinem totodata faptul ca varianta cea mai inchegata este cea culeasa de Iuliu Bugnariu din zona Nasaudului. Logica, echilibrul interior si nota idilica ce o caracterizeaza, precum si unitatea ce o prezinta cu variantele din Bihor, Codru si Chioar, ne indruma catre concluzia ca ea este cea mai apropiata de tipul de baza, de modelul structural ce se reflecta in toate variantele, inclusiv in fragmentele intalnite in sudul Transilvaniei si in Banat. Varianta din Clopotiva e foarte interesanta, dar ea difera mult de toate celelalte. Se confirma astfel si supozitia lui Ion Ionica potrivit careia tipul complex existent altadata in Tara Oltului ar fi fost o colinda „afetelor", dupa cum se confirma si presupunerea autorului ca primele 12 versuri din cantecul Buzduganul au patruns in ceremonialul cununii din sfera colindei.