Frumuseţea şi măreţia lui Dumnezeu

Oricare din noi are acces la frumuseţea şi măreţia lui Dumnezeu. Cum? Foarte simplu.
Să ne răpim câteva momente şi să privim în jurul nostru, să vedem opera Tatălui nostru ceresc.
Să ne gândim la frumuseţea răsăritului de soare, la splendoarea apusului în ruginiul serii, la sutele de mii de specii de animale de toate felurile, de la târâtoare la peşti, şi de la păsări la mamifere.
Care din noi nu este impresionat de gingaşia nevinovată a puilor de animale, a unui copilaş cuminte, sau a copacilor în floare? Care din noi nu s-a gândit vreodată la mecanismele care stau la baza funcţionării cu precizie matematică a universului nostru? Nu trebuie să fi un filosof cu diplomă ca să te întrebi de unde vii şi încotro mergi, tu picătura neînsemnată în oceanul eternităţii spaţio-temporale. Avem sădit în noi cel mai de preţ dar, darul vieţii. Avem, de asemenea, puterea de a crea viaţa. Toate aceste minunăţii nu le-am cumpărat de la colţul străzii, ne-au fost dăruite de Creatorul nostru, indiferent că unii din noi îl numesc Alah, Iehova, iar alţii Dumnezeu.
Da, eu m-am uitat în jurul meu şi L-am văzut în frumuseţile Lumii ce mă-ncojoară, L-am auzit în susurul izvoarelor de munte, în ciripitul păsărilor, în graiul oamenilor .
Nu vom intra în această discuţie în probleme de factură religioasă, dar ceea ce trebuie înteles este că, în primul rând, nu omul a creat Universul, Natura cu toate componentele ei, aşa că nu este corect să distrugă sau batjocorească ceea ce n-a facut.
Fiecare om trebuie să înţeleagă că toate aceste daruri ne-au fost făcute nouă, dar că şi generaţiile viitoare au acelaş drept ca şi noi să se bucure de ele.
Să respectăm deci Natura, şi, astfel, să-L respectăm şi pe Creatorul ei .