
privirea mea smerită, rugătoare
şi prea-supus îţi cer îngăduinţă
să pot sorbi din razele de soare,
Să iau lumina ce o dărui lumii
s-o pun în sufletu-mi făcut altar,
că ea îmi e izvoru-nţelepciunii
ce străjuieşte al lumilor hotar.
Dă-mi, Bunule, iubirea lumii toată
ca-n suflete mereu s-o rostuiesc
şi-n slove cu sclipire nestemată
eu, Slava Ta, mereu s-o preamăresc.
Leonid IACOB