Care este natura gandului, acest ceva ciudat care traieste in noi, fara sa consume o cantitate apreciabila de energie?Care sunt relatiile gandului cu formele cunoscute ale energiei? Care sunt celulele precursoare gandului? De ce omul pacatuieste cel mai mult cu gandul? Care este procesul psihologic al nasterii si dezvoltarii pacatului?
In toate timpurile, la toate popoarele, mari oameni de stiinta, filosofi, ganditori, teologi si-au inchinat viata cercetarii problemelor legate de gandul omului. Nu au ajuns la niciun rezultat satisfacator, ne spune savantul francez Alexis Carrel.
In primul rand, este foarte important sa cunoastem de unde provin gandurile pacatoase.
Prima si cea care sta la temelia pricinuirii gandurilor in om este, fara doar si poate, pacatul stramosesc.
A doua sursa a gandurilor omului o reprezinta organele simturilor, in mod special auzul si vazul. In acest sens, exista un sfat pretios al ascetilor ca atunci cand vezi pe cineva pacatuind sa ineci in tacere acel gand, ca nu cumva sa devina piatra de poticnire pentru tine.
A treia posibilitate de pricinuire a gandurilor sunt patimile care exista in om.
De asemenea, ascetii ne avertizeaza ca gandurile pacatoase pot aparea si din temperamentul trupului, din dieta zilnica, dar si din miscarile trupului insusi. Acest lucru nu face altceva decat sa desparta pe om de Dumnezeu, iar ca o prima consecinta, Dumnezeu nu-si descopera tainele in fata omului pacatos.
In al doilea rand, trebuie sa stim daca putem lupta cu gandurile pacatoase. O prima conditie este infranarea de la patimi, dar acest lucru este posibil numai cerand ajutor divinitatii, prin rugaciune. De altfel, Sfantul Maxim Marturisitorul ne atentioneaza: "Ingrijeste-te sa te eliberezi de patimi si indata vei alunga gandurile de la mintea ta!".
Apoi, este foarte important sa cunoastem care sunt etapele procesului si cum functioneaza acest mecanism de nastere si dezvoltare a pacatului. Bineinteles ca aceasta problema sensibila a constituit preocuparea monahilor, in mod special a sihastrilor.
Ei numara trei etape de savarsire a pacatului : atacul, consimtirea si robia.
1. Atacul
Constituie prima etapa a procesului psihologic, momentul in care gandul viclean patrunde in mintea omului si se aprinde beculetul intelectului, al ratiunii care avertizeaza, mai intai, ca lucrul este detectabil, placut si mai apoi ca este rau.
E asemanat cu o simpla bataie in usa. Atata timp cat omul nu deschide, el nu este raspunzator, aceasta fiind starea normala a lucrurilor. De altfel, nu exista om care sa nu fie supus atacului gandurilor.
2. Consimtirea
In momentul in care omul a deschis usa, gandul rau al pacatului nu ii mai este strain. De acum urmeaza conceperea planului comun al gandurilor noastre si ale celui rau pentru realizarea faptei. Acum se recomanda inchiderea simturilor si intarirea mintii, deoarece consimtamantul pune pecetea pe savarsirea pacatului.
3. Robia
Iata, bunaoara, gandul rau care a inceput cu o simpla bataie in usa, cu un atac, a inaintat prin deschiderea usii, la o consimtire si, in cele din urma, se lasa biruit prin savarsirea pacatului. Din acest moment, omul nu mai este stapan pe simturile si gandurile sale, nu mai are libertate, devenind rob al pacatului.
In consecinta, noi, oamenii, nu putem impiedica gandurile sa nu vina, insa putem sa nu le primim. Iata, bunaoara, daca nu putem impiedica pasarile sa zboare pe deasupra noastra, putem sa le impiedicam sa-si faca cuiburi pe capetele noastre.
Asadar, sa rugam pe Sfanta Fecioara Maria ca in perioada postului (1-15 august) sa ne ajute sa infruntam gandurile pacatoase, cu grija si veghe sporita.
