Ploaia de stele...

Violetta Petre

E noaptea mea astrală in care va ploua
Cu stele căzătoare... şi din inima mea

Se vor urca la cer rugile către Sus

Spre a ajunge-n locul unde este Iisus...

Şi-aştept să cadă stele pe creasta unui val

Păzită de sirene şi învelită-n voal

De curcubee mii ...ce împletesc culori

Din stele căzătoare şi petale de flori...

Şi Luna străluceşte mai argintiu ca ieri

Că astăzi a scăpat de multele poveri

Se-opreşte să o vadă şi frunza-ngălbenită

Călcată în picioare de Toamna revenită...

Din ploaia de stele ce vine din Cer

O stea e la mine s-o am giuvaer.

Trimisă de găndul ce-mi zboară uşor

Spre Universul norilor cu Lacrimi de dor...

Plănsul e un manifest banal...

Violetta Petre

Cum ne-am uitat istoria şi ţara...

Strămoşi viteji cu care ne-am mândri

Dar am uitat şi cum e primavara

Că-n manuale nu mai poţi citi

Decăt cum işi petrec v.i.p-urile, vara...

Stau îngropate vechi identităţi

Ce cu măndrie au trăit odată

Şi nu sunt amintite nici in cărţi

Şi plănge printre stele Ion Roată.

Că nu-i mai amintim în rugăciuni

Nu mai aprindem nici o lumânare

Şi stau în întuneric,între lumi

Blagosloviţi cu câte o uitare...

Nu mai avem istorie şi nici trecut

Noi promovăm acum prostia, trivialul

Şi niciodată nu aş fi crezut

Că ne va lua aşa de uşor,valul

Uitării şi al noilor orânduiri .

Şi geme de nebuni spitalul

Miros scaieţi, în loc de trandafiri...

Cum ne-am uitat istoria, trecutul

Şi nu vedem cât suntem de schimbaţi

Iar bunul simţ, ruşinea le-a luat vântul

Şi le-a ascuns în vârfuri de Carpaţi.

Şi plânge Dunărea şi curge mai incet

Şi Marea Neagră-şi zbuciumă un val

Şi ce mai plouă lacrimi de regret !!!

Însă şi plănsul e un manifest banal...