București, capitala României

O frumoasă prezentare a orașului, 

                              pe muzica lui George Enescu

Memoria apei - Descoperirile oamenilor de știință

Munții Buzăului ascund o poarta energetica

     Este prea putin cunoscut faptul ca Muntii Buzaului ascund o poarta energetica de unde se poate ajunge intr-un univers paralel necunoscut.     

   In urma unor teste experimentale efectuate intre 1978 – 1981, in regiunea Bozioru, a rezultat ca in anumite situatii cand se intruneste un numar nedeterminat de factori electromagnetici (geomagnetici, biofizici si de alta natura) este posibila disparitia instantanee a unor persoane. In aceasta zona au loc unele fenomene paranormale ce inca nu pot fi explicate prin legile fizicii asa cum le cunoastem in prezent. Inexplicabila este si „ceata albastra”, stralucitoare, cu irizari ciudate, care se manifesta sub forma de cupola, masurata cu un dispozitiv pentru radiatii luminoase si avand 28.000 de grade Kelvin. Acest fenomen este insotit de o concentrare a infrasunetelor de foarte joasa frecventa (3, 4 Hz) si de un zgomot de fond foarte suparator pentru fiintele vii.     

     Omul poate avea stare de greata, cefalee, simte ca ii vibreaza toate celulele. In acele momente pot aparea halucinatii, vizuale si auditive. In cazul in care subiectul uman depaseste o limita de siguranta, el poate fi „aspirat” violent in interiorul acelei ceti albastre, care ia forma unui vartej relativ orizontal. Doi subiecti umani voluntari, dintre care un fizician, au descris in mod similar ce li s-a intamplat in timpul „aspiratiei”, experimentele fiind facute la un interval de doi ani. Apropierea de ceata albastra creeaza o stare de teama ce se transforma treptat in spaima incontrolabila, cand subiectul este aspirat cu violenta intr-un tunel energetic turbionar, la capatul caruia se vede o lumina alba, stralucitoare. Invitat in 2006 la emisiunea „Miezul problemei”, domnul Vasile Rudan a relatat experimentele, intamplarile  si misterele din Muntii Buzaului.       

In acel tunel energetic, timpul se dilata.     

     Omul este supus unor solicitari fizice si psihice foarte puternice, simte ca se sufoca. La „expulzarea” subiectului uman din tunelul turbionar, cerul este senin, stralucitor, este o liniste totala, omul se simte bine, are senzatia ca se afla in stare de imponderabilitate.      

     Dincolo de starea de bine, subiectul uman este total dereglat. Pierde simtul orientarii in teren pentru un interval de maximum doua ore, vede peisajul inversat, ca in oglinda si crede ca cei din jurul sau nu sunt cum ar trebui sa fie. In zona respectiva s-au facut si experimente de comunicatie telepatica, efectuate pe grupe de subiecti copii, pentru un studiu solicitat de Ministerul Apararii Nationale. S-a constatat ca in timpul cetii albastre turbionare, comunicatiile telepatice au o acuratete de 96-98 la suta in perceptia mesajului.     

     Testele au fost repetate si in prezenta unei comisii militare. Fenomenul cetii albastre este insotit si de fenomenul descarcarii temporare a pilelor electrice. Nu mai functiona dozimetrul pentru raze gamma, nici electromotorul aparatului de filmat. Dupa disiparea cetii albastre, aparatele si-au reluat functionabilitatea. Un astfel de fenomen este comparabil cu cel relatat intr-un documentar difuzat pe Discovery, despre Triunghiul Bermudelor. In documentar, ceata albastra este denumita „ceata electronica” sau „vartej electronic”, fiind responsabila de devierea unui avion cu 160 de km fata de ruta initiala. In anii ’80, in Muntii Buzaului s-au efectuat o serie de experimente militare de catre cercetatori angajati pe baza de contract de catre Ilie Ceausescu, care avea o unitate de paranormali langa lacul Gotes. Experimentele de la lacul Gotes priveau aparitia unui fenomen straniu, un vortex energetic ce se instala in anumite condicii geo-magnetice, fiind insotit de tulburari energetice care favorizau transmisia telepatica.     

     In timpul aparitiei „norului gri”, pe un fond de un albastru intens imposibil de descris in cuvinte, au fost raportate disparitii de persoane, uneori acestea aparand in alte locuri.     Atasatii militari sovietici au facut „schimb de experienta” cu cercetatorii romani, uneori furandu-le pur si simplu rapoartele secrete.     

    Unul dintre cercetatorii angajati de Ilie Ceausescu s-a lasat aspirat de norul gri. El a disparut din fata observatorilor timp de 4 ore, fiind gasit la o distanta apreciabila. A descris o calatorie intr-un univers paralel straniu, asemanator ca peisaj cu cel din care „plecase”. I s-a parut ca incursiunea sa a durat pana in 10 minute. La revenire, vedea totul inversat, ca in oglinda, si a slabit 8 kilograme in urmatoarele zile. Cercetatorii au numit fenomenul norului gri „poarta timpului”, o poarta energetica spre un univers paralel.     

Cea mai veche civilizație din lume

Cultura Cucuteni

     Cultura Cucuteni a aparut si s-a format in spatiul tarii noastre in urma cu cateva mii de ani. Ne-a lasat mostenire cea mai frumoasa ceramica pictata din Europa, in acea perioada.  Misterul, inca nedezlegat, este legat de disparitia subita a  populatiei, fara a lasa nici o urma.
     Cultura Cucuteni denumita astfel acum mai bine de un secol, dupa localitatea omonima din apropiere de Iasi unde au fost facute primele descoperiri de ceramica pictata, este una dintre cele mai vechi civilizatii din Europa. Studiile ulterioare si datarile fragmentelor de vase au stabilit adevaruri uluitoare: Cultura Cucuteni este mai veche decat civilizatia sumeriana si micile vase de lut,pictate cu motive unice in Europa, au fost realizate inaintea piramidelor egiptene!
     Aceasta cultura s-a extins pe perioada a 2000 de ani (intre 4600/4500 – 2750 i.Hr.) pe o suprafata de 350.000 de km², ce cuprinde teritorii care astazi se gasesc in Romania, Republica Moldova si Ucraina. Denumirea oficiala, recunoscuta pe toate meridianele, este Cucuteni-Tripolie (Trypillia,localitatea din apropere de Kiev, capitala Ucrainei de azi).
     Se presupune ca populatia are origini anatoliene. Un grup mare, prepoderent masculin, a trecut Bosforul si a migrat din estul si centrul Turciei de astazi catre podisurile si campiile dintre Carpati si Nipru, ocupand un spatiu imens.

Vas cultura Cucuteni

     Din analizele genetice ale putinelor fragmente de schelet descoperite in siturile arheologice, cucutenienii aveau o talie medie (pana la 1,65 m) si trasaturi armeonide (tenul mai inchis la  culoare si ochii ” codati “). Au adus cu ei animale mari, in special bovide,   dar si oi si capre .  Nu aveau cai   (si nici pisici), asa ca viteza lor de deplasare era cea a vacilor (maxim 2km/ora).
     Unul din misterele inca neelucidate al acestei culturi este omogenitatea motivelor picturale de pe vase, in conditiile in care suprafata pe care s-au facut descoperiri este una uriasa, iar   populatia era foarte redusa numeric    (densitatea  asezarilor si a populatiei  era foarte mica).  Inca nu    s-a formulat o ipoteza legata de felul in care s-a pastrat  si s-a transmis, atat de omogen, aceasta preocupare a confectionarii de vase de lut, pe un teritoriu atat de vast. Din acest punct de vedere, se poate afirma fara niciun dubiu ca civilizatia cucuteniana s-a raspandit cu o viteza mai mare decat crestinismul!

Cultura Cucuteni, cea mai veche civilizatie din lume

     Misterul, insa, abia acum incepe
     Aceasta populatie a venit, a intemeiat asezari permanente (de 15-20 de case, uneori ajungand la 30.000 de case-adevarate protoorase) si a disparut fara urma. Nu se stie pe unde a trecut Dunarea, Prutul si Nistru, pentru ca nu exista niciun semn, pe niciunul dintre maluri!?

Cultura Cucuteni -mistere inca nedezvaluite

     Nu s-au gasit necropole. Nu se stie ce faceau cu mortii (majoritatea civilizatiilor lumii se cunosc dupa necropole). De la ei nu avem decat ceramica pictata, deosebit de frumoasa. Toate descoperirile se opresc in jurul anului 3000 i.Hr. Analogiile cu Biblia ar putea lega disparitia civilizatiei Cucuteni de Potop …Foarte probabil. Oricum cercetarile continua si, in mod sigur, se vor gasi noi dovezi ale inceputurilor civilizatiei in zona tarii noastre.

Ingerii Pamanteni si cele 5 tipuri de suflete umano-divine

     

     Esti unul din Oamenii Stelari? Esti un Suflet Intelept? Faci parte din categoria Oamenilor Hibrizi? Esti Inger Intrupat? Sau un Spirit Intrupat al Naturii? Afla carui tip de suflete ii apartii!

Fiecare dintre noi alege o tema pentru viata si va lucra asupra unor lectii de viata.” (Doreen Virtue - Taramul Ingerilor Pamanteni)

  Multi dintre noi ne-am trezit pur si simplu nascuti pe acest pamant. Unii dintre noi nu si-au inteles scopul, altii l-au aflat pe parcurs, altii l-au interpretat gresit, iar altii nu l-au gasit niciodata. In vietile noastre incredibil de pamantesti ne luptam pentru orice nimic. Adeseori fara un scop anume. Adeseori, grijile si telurile noastre sunt majoritatea materiale si lumesti. Dar exista o categorie de suflete pe acest pamant, o categorie speciala pe care Doreen Virtueo face cunoscuta sub denumirea de “Ingeri Pamanteni”. Cine sunt Ingerii Pamanteni? Esti unul dintre ei? Este scopul tau diferit de al celorlalti? Tu ce fel de suflet esti?  

     In cartea “Realms of the Earth Angels” (Taramurile Ingerilor Pamanteni), Doreen Virtue prezinta diverse categorii de Ingeri Pamanteni. 

     Ingerii Pamanteni sunt suflete aparte care se impart la randul lor in cinci categorii: Ingeri Intrupati, Spirite Intrupate ale Naturii, Oameni Stelari, Suflete Intelepte, Oameni Hibrizi.            Cartea lui Doreen Virtue si teoriile New Age prezentate in ea reprezinta un studiu amanuntit bazat pe marturiile a zeci de persoane care se identificau cu una din cele cinci categorii de suflete. Afla si tu carei categorii de suflete ii apartii si cu ce categorie a Ingerilor Pamanteni te identifici citind descrierile de mai jos:

Cine sunt Ingerii Pamanteni?

     Ingerii Pamanteni vin pe acest pamant cu un scop superior, acela de a face bine planetei Pamant si locuitorilor ei. Ingerii Pamanteni se nasc pentru a facilita evolutia celor din jurul lor. Ei impart celorlalti din cunostintele proprii, vindeca, raspandesc din energia lor. Ingerii Pamanteni au anumite trasaturi specifice astfel incat poti recunoaste cu usurinta daca apartii acestei categorii de suflete: ei simt adesea ca nu au nicio legatura cu ceilalti si chiar daca de multe ori fac tot ce le sta in putinta pentru a fi placuti, sufera adesea de sentimentul de izolare si instrainare. De multe ori se simt singuri si neintelesi; prezinta o sensibilitate deosebita fata de oameni, fata de tot ceea ce inseamna substante chimice, dar si fata de violenta. 

     Se simt atrasi fata de un scop anume si “simt” ca trebuie sa faca un lucru anume (sa fie medici spre ex.) chiar daca acest lucru inseamna sacrificiu.

Suflete frumoase, care iubesc mult…

     Ingerii Pamanteni se confrunta cu dificultati de adaptare in familia in care s-au nascut. Fata de membrii familiei din care fac parte de care se simt legati mai mult “fizic”, dar nu neaparat si spiritual. Aceste suflete atrag fara voia lor relatii dificile care implica uneori abuzuri, dependente emotionale, infidelitate. Atrag de asemenea confesiunile celor din jur.       Ingerii Pamanteni se lasa antrenati in situatii dificile si probleme familiale, in dependente (emotionale, de substante, de oameni, de abuzuri) pentru a uita ca sunt ‘altfel’ decat ceilalti.    Cei din jur, chiar si strainii, li se destainuie cu usurinta. Fizic vorbind, rareori isi arata varsta reala. Aspectul fizic ii arata mai tineri decat sunt. De multe ori, sesizeaza sunete inalte intr-una din urechi.

1. Ingerii Intrupati

     “Cand te uiti in ochii unui inger intrupat vezi iubire duioasa, pura, iubire neconditionata” ( Doreen Virtue)

   Poti descoperi aceste suflete frumoase si sensibile ghidandu-te dupa urmatoarele aspecte:

    Ingerii Intrupati au trasaturi faciale dulci si ochii mari, senini, iar forma fetei aduce cu forma inimii. Pe chipul lor poti citi afectiunea si iubirea fata de ceilalti. Par intotdeauna a fi inconjurari de o aura aparte. Au bunatate si putere de sacrificiu. Sunt dispusi sa faca orice pentru a te face fericit si iti ofera iubirea lor neconditionata. Ofera fara limite chiar daca nu primesc nimic in schimb. Prezinta o incredere nemarginita in ceilalti. Ingerii Intrupati sunt atrasi de domeniile care le ofera prilejul de a-i ajuta pe ceilalti (invatamant, medicina, consiliere, etc). Isi cer des scuze si le este greu sa ii refuze pe ceilalti. Daca iti primesc ajutorul, se simt vinovati si au mustrari de constiinta. Pentru ca adora sa manance, se confrunta adesea si cu probleme de greutate. Au tendinta de a intra in relatii de copedendenta cu alte persoane, putandu-le fi reprosat ca iubesc prea mult.

2. Spiritele Intrupate ale Naturii

     “Cand te uiti in ochii unui Spirit Intrupat al Naturii vezi sclipiri de neastampar sau dor de joaca.” (Doreen Virtue)

     Spiritele Intrupate ale Naturii au o constitutie zvelta, iar metabolismul lor functioneaza accelerat, eficient. Spre deosebire de Ingerii Intrupati care sunt blanzi, rabdatori, calmi, echilibrati, Spiritele Intrupate ale Naturii sunt mai irascibile, mai aprinse si mai pasionale (au un sistem nervos mai sensibil). Spiritele Intrupate ale Naturii sunt firi vesele ce adora sa rada, sa faca glume (uneori nepotrivite, rautacioase sau nesarate), sa petreaca. spirit intrupat al naturii. Se simt in elementul lor atunci cand se afla in preajma animalelor si a plantelor sau in mijlocul naturii. Cauta compania oamenilor doar atunci cand au nevoie de tovarasi de distractie. Postdistractie isi doresc spatiu, isi doresc sa fie singuri..

   Au anumite calitati artistice, creative si actoricesti si ocazional pot da dovada de imaturitate, superficialitate, incapatanare. Iubesc ludicul si activitatile in aer liber. Le place sa umble dezbracate pentru ca le confera un sentiment de libertate. Sunt creative si nu suporta regulile si nici pe cei care se conformeaza acestor reguli. Chiar daca rad adeseori de ceilalti, atunci cand ceilalti rad de ele are tendinta de a suferi si a se retrage in sine. Critica celorlalti face ca aceste suflete sa se izoleze social si sa-si piarda increderea in sine. Simt nevoia sa traiasca sau sa se afle langa o apa. Se implica in protectia mediului.

3. Oamenii Stelari

     “Cei pe care ii ajuta abia ca ii observa… insa Oamenii-Stea nu fac servicii pentru a primi rasplata….”

     Oamenilor Stelari nu le place sa atraga atentia asupra lor. Au insa ochii indeosebi de expresivi, de multe ori in culori inedite, interesante. Sunt usor stangaci in ceea ce priveste comunicarea lor cu cei din jur si adesea se simt respinsi din aceasta cauza. Relatiile lor cu ceilalti sunt nesatisfacatoare de multe ori. Nu se feresc sa iti ofere ajutorul, insa o fac de la distanta, detasat si rece, fara emfaza sau fara sa astepte recunostinta. Sufletele Stelare au generozitate. Au bun simt. Fac bine, dar prefera sa actioneze din umbra. Se simt bine in spatele scenei, nu in mijlocul ei. Acesti oameni sunt extrem de sensibili si uneori sunt afectati de rautatea si violenta din jur. Adeseori se simt instrainati si simt ca nu apartin locului in care se afla. Sunt pasionati de tehnologie, de coduri si descifrarea lor, de simboluri si semnificatiile acestora, de sisteme solare, etc. Sunt preocupati mai ales de rezolvarea task-urilor decat de dezvoltarea relatiei lor cu ceilalti. Au o spiritualitate bine dezvoltata, insa nu devin prizonierii unei anumite forme religioase. Uneori, au vise cu alte planete sau nave spatial. Au de multe ori capacitatea de a vindeca energetic.

4. Inteleptii

     “Nu are rost sa te prefaci in fata lor sau sa-i minti. Adevarul este evident pentru Intelepti.”

     Inteleptii au o intuitie foarte bine dezvoltata si percep de cele mai multe ori adevarul la justa lui valoare. Inteleptii au invatat multe din vietile anterioare, iar perceptiile lor superioare ii ajuta sa-si poata folosi puterile pentru a vindeca, pentru a misca prin puterea mintii obiecte materiale, pentru a levita, etc. Trecuti prin mai multe vieti si experiente spirituale, Inteleptii au atins un nivel de spiritualitate admirabil. Sunt antrenati pentru aceasta viata si stiu cum sa-i antreneze si pe altii pentru a atinge la randul lor acest nivel de evolutie spirituala. 

     In societate, Inteleptii sunt admirati si respectati. Multi dintre ei au abilitati de lider si o personalitate puternica. Au abilitatea de a-si materializa dorintele folosindu-se de energia subconstientului si a cuvintelor. Cand vine vorba de manifestare, intuitie, energie sau vindecare, Inteleptii sunt la ei acasa. Sunt atrasi de culturile antice, de astrologie, de misticism si ezoterism, de civilizatii pierdute ale lumii, de fundamental. Sunt pasionati de studiul astrologiei, al samanismului, al alchimiei, al cabalei, etc. 

     Inteleptii nu isi amintesc cu placere de perioada Inchizitiei, iar unii dintre ei au amintiri din aceasta perioada.

5. Hibrizii

      “Cand te uiti in ochii unui Inger Mistic, vezi compasiune" (...) "Daca te uiti la un moment dat in ochii unui Spiridus, poti vedea seriozitatea unui profesor inteligent. Insa in urmatorul moment, vei vedea privirea rautacioasa a unui copil de sapte ani care e pe cale sa-ti faca o farsa. ” ( Doreen Virtue)

    Se mai poate intampla insa in anumite cazuri sa constati ca nu apartii niciuneia din categoriile enumerate mai sus sau sa prezinti trasaturi a doua sau chiar a mai multor categorii de suflete. Inseamna ca apartii categoriei sufletelor hibride. Sufletele hibride pot fi impartite in mai multe categorii:

a. Ingerii Mistici

     Ingerii Mistici au trasaturi apartinand atat Inteleptilor, cat si Ingerilor Intrupati. Se descurca in societate, iubesc sa-i invete si pe altii si reusesc sa vada partea buna din ceilalti. Sunt intelepti si precauti si atunci cand ajuta pe cineva o fac din toata inima. 

     Ingerii Mistici sunt suflete afectuoase care urasc haosul si dezordinea, apreciind in schimb ordinea, dar si regulile care o fac posibila. Au har de vindecatori. Stiu sa dea. Stiu sa si primeasca.

b. Cavalerii Paladini

     Jumatate Intelepti, Jumatate Ingeri… acestia sunt Cavalerii Paladini. Cavalerii Paladini au un aspect fizic care inspira prestanta si demnitate, dar si o privire agera, atotcunoscatoare. Iubesc adevarul si lupta pana in panzele albe pentru ceea ce cred, ocolind compromisurile si calea usoara. Se dedica cauzelor drepte si nu ezita sa ii apere pe cei vulnerabili. Te poti baza pe ei la nevoie. Au un suflet bun, insa pot fi si neinduplecati si aspri cu cei rai. Sunt cei mai buni pastratori ai secretelor, iar comportamentul lor este de cele mai multe ori curtenitor, politicos.

c. Stelele Mistice

    Stelele Mistice sunt pe jumatate Intelepti, pe jumatate Oameni Stelari. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca Stelele Mistice sunt suflete pasnice, care doresc sa ii invete pe cei in jur si sa faciliteze cunoasterea universala si pacea pe pamant. Cele mai multe dintre aceste suflete se ingrijesc de partea spirituala, iar daca vor opta pentru invatamant, foarte probabil ca vor alege filozofia, religia, literatura universala, etc.

d. Spiridusii

    In Spiridusi se imbina atat trasaturi ale Inteleptilor, dar si ale Spiritelor Intrupate ale Naturii. Prin urmare, Spiridusii sunt puternic conectati fata de natura, dar si familiarizati cu modul pamantesc de a trai. Spiridusii sunt seriosi, dar si amuzanti. Fac pe profesorii, dar pozeaza si in studenti neascultatori. Discursul lor este plin de invataminte, dar si plin de savoare si umor in acelasi timp. Au intelepciunea grava a vietii, dar si bucuria de a trai razand micile placeri ale vietii.

e. Oamenii Marii

     Oamenii Mari sunt pe jumatate Ingeri, pe Jumatate Spirite Intrupate ale Naturii. De obicei, Oamenii Marii au ca si caracteristici fizice: parul lung, ondulat sau cret in mod natural, de obicei roscat sau cu reflexe de roscat, iar uneori si ochii de culoare verde. Sunt suflete care indragesc apa si se simt fericite si in forma maxima atunci cand locuiesc langa mare sau o alta sursa naturala de apa. Iubesc viata marina si oceanica si sunt interesati de tot ceea ce inseamna fauna marina sau protectia mediului acvatic. Unii dintre acestia se identifica cu sirenele. Racesc usor, le este frig in permanenta, consuma foarte multa apa intrucat au o senzatie permanenta de sete. Sunt fascinati de povestea Atlantidei, continentul disparut in ape.

     Chiar daca categoriile de suflete enumerate mai sus sunt exhaustive, se poate intampla totusi sa nu te identifici cu niciuna. Este foarte probabil, spune Doreen Virtue sa te incadrezi in categoria Sufletelor in Evolutie sau a Sufletelor care isi schimba forma. Cele din urma au o capacitate de adaptabilitate foarte mare. Ele iubesc sa experimenteze cat mai diversificat si de aceea iau forme diferite in functie de lumile pe care le traverseaza. Ele iau de la ceilalti, dar si daruiesc. Pe de alta parte, Sufletele in Evolutie au de multe ori sentimentul ca nu apartin niciuneia dintre lumi, niciuneia dintre categoriile enumerare. Aceste suflete care se afla in evolutie se simt de multe ori straine si instrainate de locul in care se afla, nedorite si neapreciate de oamenii printre care traiesc.

Peştera Laptelui Cosmic din Mălaia

     Miracolele Vâlcii sunt aruncate de Creator peste tot, dinspre sudul frumos spre nordul regal, de parcă acest judeţ a fost menit să fie interfaţa dintre lumea zeilor şi cea a muritorilor.
     Aici este poarta care comunică, de fapt, între poezia cerului şi proza pământului, sau a subpământului, pentru că, la Mălaia, muntele a scos la iveală un întreg set de comori, care mai de care mai rupte din Paradis.
     La Mălaia, omul care fost pe aleile chiliilor din cer, a reuşit să fure din minunăţiile dintâi câte ceva şi să le aducă la Pestera Laptetelui Cosmic, pentru că aici au trăit primii Zei, cei care au băut lapte din peştera care-i poartă numele.
     Tot aici, unde muntele a ştiut să spună povestea Lotrului, Dumnezeu a oferit lumii una din cele mai frumoase cascade, numită Regina Cascadelor din România,  dar în şoaptă, doar pentru iniţiaţi. În apropiere,  la Ciungetu, este şi Principesa apelor de munte, Latoriţa. Pe valea acestui frumos râu, se regăseşte Drumul Îngerilor, cărare care pleacă de sub Transalpina şi merge printre cele mai spectaculoase chei, spre Lotru, lăsându-ne nouă, oamenilor, bucuria de ne plimba, la scară pământeană, prin Grădina Raiului.
     Pe acest tărâm, se află și acea minune a lumii, Peştera Laptelui Cosmic, peşteră unde pereţii au un alb curat de parcă stelele au fost mulse de zei, oferind elixir uriaşilor care au trăit pe aceste meleaguri.
     Peştera Laptelui Cosmic, numită şi Peştera cu Lapte, se situează pe versantul drept al Rudăresei. Deşi nu prezintă formaţiuni de peşteră (stalactite, stalagmite, coloane, ornamente), Peştera Laptelui Cosmic prezintă interes, mai ales din punct de vedere paleontologic şi istoric.
     Aici s-au descoperit fosilele unor animale mici, care au trăit cu mai bine de 50.000 de ani în urmă, precum şi vestigii ale Culturii Glina (fragmente ceramice), ultimele fiind expuse la Muzeul de Istorie al judeţului Vâlcea.
     Denumirea peşterii derivă de la scurgerile de calcit solubilizat alb (curgeri parietale), care impregnează pe alocuri pereţii interiori şi bolovanii podelei, care par pătaţi cu lapte zvârlit parcă de nicăieri.
Galeria, lungă de 87 de metri, care se termină cu o mică acumulare de apă, poate fi parcursă fără dificultate, în condiţiile unui echipament corespunzător.

Scrisoarea adresată înainte de moarte poporului român, de Arhimandritul Iustin Pârvu (Citește și dă mai departe!)

                                    Popor român!
– Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!
Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut.
Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.
De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale?
Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.
Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ.
Scrierea sumeriană a apărut 1.000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul.
Cât timp o să te laşi neglijat?
Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii.
Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc.
Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare.
Nimeni nu a reușit să te supună cât ai fost unit.
De ce te laşi dezbinat?
Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.
Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii.
Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria.
Când îţi vei revendica drepturile?
Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni.
De ce ai lăsat să se întâmple asta?
Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria.
Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?
Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult.
Tu taci!
Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ, sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple vistieriile străinilor de neam.
Tu taci!
Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi.
Tu taci!
Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa, pentru că ţara lor nu are nevoie de ei.
Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ?
Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei.
Tu taci !!!
Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile.
Tu taci!
Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile” la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul, iar ţara rămâne pe butuci.
Tu taci!
Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse, pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului,
sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care, habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită.
Tu taci!
Elemente din tezaurul ţării, sunt trimise “la expoziţie” în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos, nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele.
Tu taci !!!
Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor, străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.
Tu taci!
Slujbaşii ţării, căftăniţii, vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi, bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”.
Tu taci!
Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine, iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui.
Tu taci!
Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze, spun că nu e nimic deosebit.
Tu taci!
Şi se fură voturile, iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns, deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.
Tu taci!
În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc, alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic.
Tu taci!
Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS.
Tu taci!
Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare.
Tu taci!
Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei, tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al Ţinutului Secuiesc, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială.
Toţi tac!
Tu taci!
Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii, pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.
Tu taci!
Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire.
Tu taci!
Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul.
Tu taci!
Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul, dar să te mai consulte pe tine…
Tu taci!
Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii, trădând jurământul făcut la investire.
Tu taci!
Asta se întâmplă astăzi,  popor român, și tu taci!
Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută.
Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci?
Trezeşte-te, popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.”
Părintele Arhimandrit Justin

Lumea se destramă

Plouă, plouă, plouă, cu lacrimi cernite,

Lumea se destramă în zeci de cuvinte,

dezleagă durerea sufletului greu,

suspină Pământul că-i e tot mai rău.

De la știri se află de noi atantate,

oameni disperați trimiși către moarte,

doliu e pe cer din nori negri plini

de durere oarbă, plânset și suspin.

Am uitat că suntem frați întru Hristos,

zdrențuit ne este sufletul pios.

Ne lovim întruna și ne războim,

 am uitat ca-n pace, noi să ne iubim.

Zadarnic se roagă preoți pentru noi,

nici în căsnicie nu mai suntem doi,

ne certăm întruna și ne dezbinăm,

fără compasiune, casa ne uităm.

(Eugenia Enescu-Gavrilescu)

Primăvara reînvie

     Vine primavara. Ce fericire ca scapam de cojoace. Mai e putin si soarele va birui mai tare frigul noptii si al zilei. Pamantul care asteapta cu nerabdare intr-un nou ciclu trezirea la viata a naturii, isi deschide bratele sale batrane spre un nou inceput. Totul se pregateste, totul se deschide, totul reanvie aici, unde avem binecuvantarea celor patru anotimpuri. Numai omul nu are timp sa vada, sa simta, sa perceapa frumusetea pomilor care isi deschid micile floricele ce zambesc in soare, verdele crud al ierbii, ciripitul vesel al pasarelelor. Toate au fost create pentru a bucura omul.
     Dar el nu are timp. Alearga de dimineata pana seara sa adune, sa stranga, sa-si mareasca confortul. Alearga dupa o fericire pe care nu o gaseste. Mereu agitat, mereu nemultumit. Cand ajunge sa realizeze ceva, vrea altceva. Si astfel trec anii, si viata se scurge intr-un iures tacut, iar omul nu apuca sa simta bucuria si frumusetea creatiei. Acest rege al naturii este rob propriilor sale ambitii si patimi. Ce pacat ca nu stie sa se bucure de acest dar divin care este viata. Daca si-ar face timp sa priveasca stelele, si-ar da seama ca exista un Dumnezeu, care guverneaza miscarea planetelor si legile acestor constelatii. Daca ar privi natura si-ar da seama ca si ea are legile ei, atat plantele cat si animalele. Nimic nu e haotic in natura. Totul este bine realizat de bunul Dumnezeu intr-o ordine perfecta. Ciclurile de viata ale plantelor si animalelor, lanturile trofice, instinctele de conservare, au scopul de a pastra un echilibru in tot ce ne inconjoara.
     Dar omul creaza dezordine, in creatiiile lui Dumnezeu. Ba in mandria sa nebuna il reneaga, sau din comoditate spre a nu pazi legile Lui il scoate din viata sa. Si Stapanul il priveste pe om cu mila, asa cum un parinte isi priveste fiul care o ia pe cai gresite, il iubeste, il protejeaza, il iarta si il asteapta sa se trezesca intr-o zi din aceasta distructiva orbire. Si asta pentru ca Dumnezeu i-a dat omului un dar: libertatea.

      Constantin Brâncuși (n.19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d.16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze.
     Ceea ce nu știu multi oameni despre Brâncuşi, este faptul că el  a urmat întreaga sa viaţă, o practică spirituală perseverentă.
     Ghidul său spiritual a fost marele yoghin tibetan Milarepa, care îl îndruma din planul astral.
     Mai presus însă de propriile sale mărturisiri în ceea ce priveşte practica Yoga, stă mărturie însăşi opera sa. Cunoştinţele esoterice, cum ar fi folosirea proporţiei numărului de aur, sintetizate în creaţiile sale geniale, demonstrează fără echivoc faptul că Brâncuşi a fost un iniţiat.

     Ceea ce nu știu multi oameni despre Brâncuşi, este faptul că el  a urmat întreaga sa viaţă, o practică spirituală perseverentă.
     Ghidul său spiritual a fost marele yoghin tibetan Milarepa, care îl îndruma din planul astral.
     Mai presus însă de propriile sale mărturisiri în ceea ce priveşte practica Yoga, stă mărturie însăşi opera sa. Cunoştinţele esoterice, cum ar fi folosirea proporţiei numărului de aur, sintetizate în creaţiile sale geniale, demonstrează fără echivoc faptul că Brâncuşi a fost un iniţiat.

Milarepa, yoghinul poet

     E drept că nu toate lucrările despre Brâncuşi includ şi aceste aspecte legate de practica sa spirituală. Dar apropiaţii sculptorului au relatat în diferite ocazii atât despre faptul că el practica yoga, cât şi despre influenţa pe care spiritualitatea orientală a avut-o asupra creaţiilor acestuia. Şi Mircea Eliade vorbeşte în mai multe rânduri despre fascinaţia lui Brâncuşi pentru Milarepa. Unii dintre prietenii lui apropiaţi din ultima parte a vieţii relatează că Brâncuşi ştia pe de rost viaţa lui Milarepa, ghidul său spiritual, cu care comunica în astral. Supranumit şi „Milarepa din Montparnasse”, (Montparnasse este cartierul parizian unde Brâncuşi îşi avea atelierul) Brâncuşi însuşi devenise o legendă, iar în prezenţa lui se aşternea o misterioasă linişte de început de lume.

     Cum l-a „întâlnit” Brâncuşi pe Milarepa? Se spune că în timp ce călătorea pe jos de la Bucureşti spre Paris, în 1903-1904, Brâncuşi a primit cadou de la un elveţian cartea „Milarepa: Ses crimes, ses épreuves, son nirvana” – Milarepa: crimele sale, încercările, eliberarea spirituală. Odată ajuns în Paris, a uitat cartea pe un raft. Într-o zi, în timp ce era furat de gânduri şi frământat de întrebări existenţiale, s-a ciocnit de mobila din cameră. Atunci o carte i-a picat drept în cap. A fost momentul care i-a transformat întreaga existenţă. Cartea conţinea autobiografia lui Milarepa şi celebrele sale imnuri spirituale.

     Milarepa (1025-1135) este un personaj extrem de iubit şi admirat în Tibet. Povestea vieţii sale este una dintre cărţile tibetane cele mai cunoscute. Remarcabil în viaţa lui Milarepa este că, deşi a pornit într-o direcţie greşită – a practicat magia neagră şi a făcut mult rău, chiar a omorât oameni – a reuşit printr-un efort uriaş să atingă eliberarea supremă în aceiaşi viaţă. Acceptat ca discipol de un mare maestru (Marpa Traducătorul), Milarepa a urmat o asceză extrem de severă pentru a compensa faptele rele şi a atinge starea de iluminare spirituală. Milarepa şi-a câştigat renumele nu doar datorită realizărilor sale spirituale, ci şi a numeroaselor cânturi spirituale pe care le-a compus cu scopul de a ajuta fiinţele umane să acceadă cât mai repede la starea de eliberare spirituală. Ghidul spiritual al lui Brâncuşi a fost un artist care şi-a transpus înţelepciunea în poeme de o neasemuită frumuseţe.

Practica spirituală

     În ce priveşte practica sa spirituală, Brâncuşi vorbeşte despre două etape distincte în viaţa sa: una de tinereţe şi una spre sfârşitul vieţii sale. Astfel, din cartea „Sfântul din Montparnasse” de Peter Neagoe aflăm că la scurt timp după ce a ajuns la Paris, Brâncuşi a început practica procedeelor de hatha yoga. Ultimii ani de viaţă au fost dedicaţi unei practici mistico-creştine, isihaste, despre care se vorbeşte în cartea lui Tretie Paleolog, „De vorbă cu Brâncuşi despre ”.

     O tehnică de meditaţie iubită de Brâncuşi este „exerciţiul de respiraţie rostind ritmic cuvântul sacru OM” (mai exact este vorba de mantra AUM, cunoscută în tradiţia spirituală indiană şi asimilată cu Logosul Divin). Iată de pildă cum o învăţa pe prietena sa Eileen Lane: „Gândeşte-te la cuvântul sacru AUM… E un cuvânt care se identifică cu ceea ce numim Dumnezeu. Imaginează-ţi cuvântul sacru AUM ca fiind lumina atotputernică, dragostea atotcuprinzătoare, ritmul cosmic, creativitate mereu prezentă, cunoaştere nelimitată. Consideră-l treapta cea mai înaltă pe care o va atinge conştiinţa noastră. Această stare poate fi atinsă numai îndepărtând din minte gândurile rătăcitoare, dorinţa neclară, stânjeneala. Asemenea celorlalte lucruri de preţ, eliberarea nu poate fi obţinută fără efort.”

Influenţele orientale

     Lumea orientală a exercitat întotdeauna asupra sa o fascinaţie profundă. Ajuns la Paris, Brâncuşi a frecventat cu asiduitate muzeele, printre care şi muzeul Guimet, în care era fascinat de piesele orientale. El a studiat de altfel arta Asiei de sud-est şi pe cea a Indiei, cu statuile specifice de bronz lustruit. A găsit în gândirea simbolică orientală, la fel ca şi în folclorul românesc, acele sensuri profunde care stau la temelia gândirii arhaice a popoarelor.

     Fondatorul modernismului în sculptură a fost de fapt un tradiţionalist al artelor sacre şi unul dintre puţinii artişti care au menţinut principiile a ceea ce se numeşte artă sacră. Originalitatea sa constă în a merge până la origini, până la sufletul cel misterios al lucrurilor: „Ne regăsim cu toţii la sfârşitul unei mari epoci şi este necesar să ne reîntoarcem la începutul tuturor lucrurilor şi să regăsim ceea ce s-a pierdut”, scria marele artist.

Meditaţia yoghină i-a permis accesul la esenţe

     Yoga, „Calea Infinitului Divin” sau „Calea către Infinit” are ca scop ultim revelarea directă,

efectivă a Realităţii Divine, sau cu alte cuvinte, realizarea unui contact continuu, conştient, cu Cauza Primordială Supremă, care este Dumnezeu Tatăl.

     Yoga a fost pentru Brâncuşi calea care l-a condus către esenţe, meditaţia yoghină l-a făcut să se întoarcă la simbol, pe care apoi l-a transpus în opera sa. „Funcţia artistului rămâne aceea de a descifra semnele ascunse ale naturii şi de a interpreta misterele Universului”, pentru cei pregătiţi să le „vadă”. „Nu căutaţi forme secrete sau mistere. Ceea ce vă dau este bucurie curată. Contemplaţi lucrările mele până le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.”

     Pentru Brâncuşi a sculpta însemna a crea, în deplină meditaţie şi concentrare, în linişte şi detaşare, într-o deplină comuniune cu Natura: „Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele sale...” Aceasta reflectă dorinţa sa de a trăi direct acea realitate sacră prezentă atât în lumea exterioară omului cât mai ales în el însuşi: „Arta nu înseamnă o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată, poate singura realitate adevărată.” „Vrem întotdeauna să înţelegem ceva.     Însă nu este nimic de înţeles. Tot ceea ce puteţi contempla aici, în Atelier, are un singur merit: că este trăit...”

Arta şi meditaţia au aceeaşi natură

     Atât arta iniţiatică, cât şi meditaţia yoghină sunt stări creatoare ale conştiinţei umane. Ele par a fi îndreptate în direcţii diferite: arta către domeniul manifestării sensibile, exterioare, meditaţia către integrarea interioară a formelor şi impresiilor simţurilor. Totuşi, arta şi meditaţia se compensează, se întrepătrund şi se creează astfel una pe cealaltă. Întotdeauna când spiritualitatea este o forţă vie, ea îşi găseşte o expresie naturală, firească şi spontană în artă; de fapt ea însăşi devine o artă, aşa cum şi arta în cele mai înalte expresii ale ei, devine o cale spirituală.

     Toate sculpturile lui Brâncuşi sunt invitaţii la meditaţie, sunt opere filozofice turnate în bronz sau şlefuite în piatră. „Statuile mele sunt ocaziuni ale meditaţiei. Templele şi bisericile au fost şi au rămas întotdeauna lăcaşuri ale meditaţiei.”

Ansamblul de la Târgu Jiu – un spaţiu al meditaţiei

     Un „lăcaş” al meditaţiei îl reprezintă şi Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu. Formele simbolice desenate în spaţiu de elementele ansamblului au fost aranjate de către sculptor într-o anumită ordine. Aceasta contribuie la transformarea lor în chei tainice către lumea subtilă a energiilor. Trecătorii care se aşează la Masa Tăcerii, pe unul din cele 12 scaune, pot conştientiza faptul că se simt mai bine şi că oboseala le trece mai repede decât de obicei. Iar efectul produs de Ansamblul de la Târgu Jiu în fiinţa celui care îl parcurge pe jos de la un capăt la celălalt, într-o stare meditativă, este unul de sublimare a energiilor şi de transcendere a realităţii obişnuite.

     Traseul poate fi parcurs pornind de la Masa Tăcerii, în pas lent, ritmat, conştientizând respiraţia. Cei care au curiozitatea să încerce vor sesiza că privirea le este purtată de la un nivel la altul, într-un mod firesc, natural. Iar energiile urcă de la nivelul cel mai de jos, Masa şi Aleea Scaunelor, spre al doilea, marcat de Poarta Sărutului, pentru ca, în final, să ţâşnească pur si simplu către înalt, purtate de către spirala Coloanei în acelaşi timp cu privirea care se înalţă tot mai sus. „Arta nu ridică oamenii deasupra lor, ci în ei înşişi.” spunea Brâncuşi.

     Ansamblul de la Târgu Jiu, numit de Brâncuşi „Calea Sufletelor Eroilor”, reprezintă un drum simbolic de reîntoarcere a eroilor gorjeni - prin jertfa lor de sine pentru ţară şi credinţă - la Dumnezeu. Iar într-un sens mai larg, această reîntoarcere evolutivă - deci cu sens pozitiv, de recuperare - este o „cale eroică” pentru orice om care simte imperios nevoia de a-şi întâlni Creatorul, o cale de reîntoarcere spre Divin şi în acelaşi timp de recuperare a stării paradisiace a începutului şi a unităţii primordiale.

Coloana Infinitului - expresie a aspiraţiei lui Brâncuşi către Dumnezeu

     Una din cele mai admirabile sculpturi ale secolului trecut, austeră şi perfect echilibrată,

Coloana Infinitului, este opera principală a lui Brâncuşi, iar mesajul spiritual pe care aceasta îl transmite reiese cu claritate din cuvintele sculptorului:

• „Realitatea pe care Stâlpul – laolaltă cu celelalte două semne de piatră ale mele – o întrupează este avântul, conştiinţa nunţii ce o sărbătorim cu nesfârşitul univers, dorul ce-i însufleţeşte pe eroi spre absolut.”

• „Acesta este mesajul Stâlpului meu, străjuit de Masă şi de Poartă…Să arzi ca o flacără…Să te prefaci în fulger legând cerul cu pământul.”

• „Oare ritmul său lăuntric, din clepsidră în clepsidră, nu înfăţişează oare şi nenumăratele pulsaţii ale universurilor, care necontenit explodează şi se contractă?” „Nu mai sunt al lumii acesteia; sunt departe de mine însămi, desprins de propriul meu trup. Mă aflu printre lucrurile esenţiale.”

     Valoarea artistică a operelor lui Brâncuşi e dată de valoarea lor spirituală. Nu subiectul operei de artă decide valoarea acesteia; mai curând aceasta este dată de inspiraţie, de spontaneitatea experienţei interioare care a dus la crearea ei şi pe care ea o trezeşte şi o reproduce în cel care o contemplă.

     Inspiraţia lui Brâncuşi a fost în primul rând una spirituală: „Contemplaţi lucrările mele până le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.” Iar eternitatea era conţinută în timpul prezent: „Nu îmi doresc să fiu la modă. Tot ceea ce este la modă, dispare apoi odată cu moda…Nu contează dacă, din contră, munca ta este contestată în prezent. Pentru că atunci când într-un final va fi înţeleasă, ea va exista în eternitate.”

„Sculptez zborul”

     Artist conştient de misiunea sa - „Ceea ce fac eu astăzi, mi-a fost dat să fac. Căci am venit pe lume cu o misiune” - Constantin Brâncuşi a făcut din artă un instrument de căutare şi reprezentare a sacrului. El revelează, prin ideile esenţiale exprimate în operele sale, dimensiunea sacră a realităţii: „... reală este esenţa lucrurilor, nu forma lor exterioară.” „Odată ajuns la simplitate...eşti foarte aproape de adevăratul înţeles al lucrurilor.”

     Pentru el abstractul era un limbaj prin care exprima realităţi obiective: „Cei care consideră lucrările mele ca fiind abstracte sunt nişte proşti; ceea ce ei cred că este abstract este tot ce poate fi mai realist, căci realul nu înseamnă formă exterioară, ci idee: esenţa lucrurilor.”

     O temă care ocupă un loc privilegiat în opera sa este cea a păsării, a zborului. Prima lucrare din acest ciclu este Măiastra (1912), o lucrare în bronz al cărei nume este dat de o pasăre miraculoasă din legendele populare româneşti. În 1919, Brâncuşi creează Pasărea în spaţiu, o lucrare în bronz şlefuit, în forma de elipsă, care redă esenţa zborului. El spunea „...Nu sculptez păsări, ci zborul.”

Templul de la Indore

     Proiectul templului buddhist de la Indore, l-a dus pe Brâncuşi în 1937 pe pământul Indiei. În proiectul templului din Indore, formele plastice propuse de Brâncuşi, multe din ele inspirate din folclorul românesc, erau în perfectă concordanţă cu tradiţia sacră a arhitecturii indiene.

     Maharajahul din Indore, care cumpărase deja trei Păsări în spaţiu, una din bronz, una din marmură albă şi una din marmură neagră, îi cere în 1933 să realizeze un Templu al Meditaţiei în care acestea să fie amplasate: „un templu de doisprezece pe doisprezece, căzut din cer, fără uşi şi ferestre, cu o singură intrare subterană, un templu al meditaţiei, deschis pentru toţi, dar în acelaşi timp numai unuia. În interior să fie o oglindă pătrată de apă, cu cele trei Păsări pe trei laturi şi o statuie înaltă din stejar, Spiritul lui Buddha, tot de Brâncuşi, pe cea de a patra şi într-aşa fel aşezate încât Pasărea de aur să fie lovită din plin de lumina soarelui de amiază pătrunsă prin deschizătura circulară a plafonului, într-o zi sfântă din an.”

Îmbolnăvirea gravă a suveranului, conjugată cu o criză economică şi politică a ţării, a împiedicat executarea proiectului.

Numărul de aur

     “Prin artă te vei detaşa de tine însuţi. Iar măsura şi numărul de aur te vor apropia de absolut”, esenţializa Brâncuşi munca sa de-o viaţă. Numărul de aur este secretul operei lui Brâncuşi. Cei care au lucrat cu el povestesc că sculptorul făcea el însuşi calculele întotdeauna. Explica uneori că numărul este legat de Dumnezeu. De fapt, se referea la misterul numărului de aur. După moartea sa operele sale au fost măsurate şi cântărite cu precizie. Concluziile la care au ajuns cercetătorii lucrărilor sale au fost că acestea au la bază proporţia acestui număr.

     „Numărul de Aur este Numărul cel tainic după care au fost alcătuite toate speciile ce au viaţă, care au apărut în ape, pe pământ şi în aer. El este acelaşi cu Numărul fundamental (φ) după care a fost alcătuit omul şi este acelaşi cu Numărul Graţiei şi Iubirii şi cu Numărul mântuirii şi renaşterii finale în Duh. Acest Număr de Aur (φ) este esenţa cea tainică a iubirii eterne. El este totodată expresia Ordinii universale şi a Legii divine a Iubirii, Ordine şi Lege care există şi acum şi va exista mereu, exprimând în veşnicie frumuseţea, măreţia şi puterea fără de sfârşit a lui Dumnezeu”, spune profetul Jakob Lorber, umilul scrib al lui Dumnezeu.

     Yoga a fost modalitatea prin care Brâncuşi a desluşit această mare taină a manifestării, creată după un număr care conţine secretul armoniei şi frumuseţii diverselor forme care există. Opera sa este mărturie a valorii şi a autenticităţii practicii sale spirituale. Aşa cum spune şi celebrul dicton yoghin: „Practica îl face pe maestru”.

Arta autentică este o manifestare a frumuseţii, a armoniei, a bucuriei

     Frumosul autentic este în acelaşi timp sensul autentic, stabilind o intimă legătură a omului, nu numai cu lumea în care trăieşte ci şi cu ceva care trece de existenţa sa momentană ca fiinţă individuală: „Raţiunea de fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile Lumii.” Frumosul este chipul adevărului. Pentru a ajunge la el este nevoie de umilinţă şi de curaj: „Există un sens în orice lucru. Pentru a-l atinge trebuie să te lepezi de tine însuţi.” El mai este caracterizat de simplitate şi puritate: „Simplitatea nu este un scop în artă, însă ajungi la simplitate fără să vrei, apropiindu-te de sensul cel real al lucrurilor.”

     Armonia şi echilibrul sunt alte caracteristici ale artei autentice: „Frumosul este echilibrul absolut.” Iar ceea ce Brâncuşi spunea despre cei care receptează arta este cu atât mai mult valabil pentru cei care o creează: „Cei care şi-au păstrat în suflet armonia care există în toate lucrurile, vor înţelege foarte uşor arta modernă, pentru că sufletele lor vibrează la unison cu legile naturii.” Aceasta duce la integrarea naturală a operelor de artă în realitatea înconjurătoare: „Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut, dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca pe ceva ce face parte din sufletul Naturii...”

     Arta, ca şi spiritualitatea autentică, hrăneşte fiinţa umană şi îi aduce bucurie. „Sunt un yoghin care cântă de bucurie şi care nu doreşte o bucurie mai mare ca aceasta” spunea Milarepa. Iar Brâncuşi: „Nu cred în suferinţa creatoare.” „Arta ar trebui să fie numai bucurie!… De aceea, nu există “artişti”, ci numai oameni care simt nevoia să lucreze întru bucurie! Să cânte asemenea păsărilor! ” „Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sale. Fără inimă nu există arta! Şi cea dintâi condiţie este să îţi placă ţie, să îndrăgeşti şi să iubeşti fierbinte ceea ce faci. Să fie bucuria ta. Iar prin bucuria ta să oferi bucurie şi celorlalţi.”

Mistere din România - Secretul de la Roșia Montană

În februarie 2012, o echipă de geologi a făcut săpături la Roșia Montană, în una dintre galeriile descoperite de agatarși, acum 5500 de ani. Au gasit aici o bucată uriașă din piatră, cu o compozitie de 15% praf de granit, 30% wolfram si 55% pulbere de aur.

*Agatarși au fost strămoșii dacilor și au locuit în spațiul în care se află acum România. Herodot a fost primul care a relatat despre acest popor enigmatic, format din oameni foarte luxoși, care se tatuau și purtau bijuterii din aur.

Lespedea care este perfect șlefuita avea o lungime de 12 metri, o lățime de 6 metri și o înălțime de 3 metri, cântărind cu aproximație 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decât a fost estimată “piatra femeii însărcinate” respectiv lespedea descoperită la Baalbek, numai aurul conținut în ea reprezentând cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decât s-ar fi putut obtine prin reciclarea integrală timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Roșia Montană în urma exploatarilor aurifere, și de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras de la suprafață și din toate galeriile de agatarși pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari la un loc.

Rosia Montana, pazita de giganti!

Ceea ce socheaza si mai tare este locul unde a fost facuta aceasta uluitoare descoperire. Lespedea a fost gasita in Galeria Hiperboreana, aflata pe Valea Cornei, sub satul Corna de la Rosia Montana. Acest loc a fost cercetat in urma cu 36 de ani iar datorita uluitoarelor descoperi arheologice si antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost inchisa si apoi sigilata la comanda Securitatii.

Minerii care au fost chemati sa sape in aceasta galerie au murit. Doar 4 oameni au mai ramas in viata. Unul dintre ei, Ion Mois, povesteste despre acea noapte pe care nu o va putea uita niciodata.
“Am gasit un os urias. Nu mai vazusem asa ceva”

„Poate ca nu trebuia sa zic nimic, ca doara am jurat la comunisti, dar eu ma trag de fel din Albac, chiar din neamul de moti al lui Avram Iancu, asa ca nu pot sa tac. Uite cum a fost: in iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul sef si am primit dispozitie sa redeschid, sa consolidez si sa electrific vechea galeria 13, ramasa inchisa inca de pe vremea austroungarilor, urmand ca dupa consolidare sa vina doi tovarasi geologi sa prospecteze. Galeria era veche, ramasa asa neexploata inca de pe vremea agatarsilor, care la vremea aceea scoteau din ea si prelucrau aurul si argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole inainte sa ajunga romanii stapani pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le placea lor sa le spuna. E drept ca se vad urme de cautare si din partea romanilor, dar este limpede ca ei s-au lamurit foarte repede si ca au abandonat. Lucrarile de consolidare si electrificare au durat aproape pana in vara lui 76 si am avut niste probleme cu golirea de apa a unei parti a galeriei care se inundase. Atat valvele din mina cat si electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor.

Tot atunci am gasit si un os spalat de ape, asa de mare, cum nu ne mai fusese dat sa vad niciodata. Nici ortacii mei nu mai vazusera. Dupa ce l-am aratat directorului minei acesta l-a predat securistului Intreprinderii Miniere de Stat Rosia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Ca unde era osul cand l-am gasit? Ca in ce pozitie? Ca cine a mai fost cu noi in mina? Ca cine mai stie de existenta lui? Cati am intrat si cati am iesit din sut in ziua aia? Ma rog, tot felul de intrebari aiuritoare ca sa ne sperie si sa ne faca sa tacem. Am tacut cu totii evident iar dupa ce ne-a pus sa semnam declaratiile, ne-au trimis inapoi in galerie. acasa n-am suflat o vorba. Mi-era frica pentru ai mei.

“Un schelet urias de 10 metri”

Atunci cand treaba noastra a fost terminata au intrat in mina doi oameni de la Bucuresti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu stiu, dar asaaa… ca la vreo saptamana, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tanar, cu o cicatrice la ochiul stang, care a zis ca e arheolog. La doua zile dupa el au venit o echipa intreaga de civili daar si cativa arheologi cu niste echipamente cam ciudate, impreuna cu un echipaj de Militie care a blocat accesul la galeria 13 si a inceput sa ne controleze noua legitimatiile la poarta. Dupa inca vreo luna jumate am fost chemati din nou, eu si ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidari si care deja semnasem declaratiile, sa caram sterilul din fundul galeriei 13 si sa-l scoatem cu vagonetele afara din mina.
Atunci am vazut grozavia. Arheologii scosesera la iveala din stanca un schelet urias, cam de 10 metri lungime, care zacea pe o parte cu picioarele stranse. Osul pe care il gasisem eu era legat cu o funda rosie si de-abia atunci am vazut ca era de fapt o vertebra. Mama da’ ce mai vertebra! Civilii se foiau de colo-colo! Unii isi notau cate ceva din ce ziceau arheologii, altii faceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densusianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare ca sa-si vada ala cu Densusianu de treaba, ca Densusianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu si cu securitatea.

“Scheletul asta pleaca la Moscova!”

Altul, si asta era arheologu cel tanar, ca l-am recunoscut dupa cicatrice, a scapat una cum ca scheletu ala era de hiperborean si ca ar putea fi chiar stramosul nostru! „ Nu se poate tavarisce! Ce hiperborean visezi!” – a racnit la el unul gras in haine de piele si cu accent rusesc! – „Omul se trage din maimuta! Unde ai mai pomenit tu maimuta de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul asta pleaca la Moscova!… Ia luati-l pa reactionaru’ asta d-aici! Bistro, bistro!” Atunci ne-a cuprins groaza pe toti. Doi gealati au sarit pe el, l-au legat si l-au tarat afara din mina. „Ia hai! Strangeti, impachetati in lazi si duceti totul la gara! Si daca mai sufla vreunul vreo vorba v-arunc kaghebeu-n ceafa! ” Tot pe noi a cazut magareata cu stransul si cu caratul.

S-a facut dimineata cand am terminat de impachetat, de carat si de urcat lazile in tren. Dar nici pe noi nu ne-au lasat sa mai mergem acasa. Ne-au suit in doua dube fara geamuri si ne-au dus undeva. Unde?, nu stiu…. Dar stiu ca am mancat bataie vreo saptamana incheiata si ca m-au pus sa semnez ca n-am vazut si ca nu cunosc nimic, ca am un unchi legionar care e bandit si impusca securisti prin munti si mi-au zis ca daca suflu vreo vorba imi salta nevasta si copiii iar pe mine ma baga in puscarie. Am semnat si am tacut, ce era sa fac…!? Nici cu ortacii mei pe care i-am intalnit din nou la mina nu am mai vorbit despre asta.

Corpul iti vorbeste pe "limba" lui

Limba este un muschi incredibil de important, care te ajuta sa mesteci si sa inghiti hrana, sa o gusti (in medie limba are circa 9 000 de papile gustative) si sa vorbesti. Insa limba ta poate face mult mai multe pentru tine decat credeai. Spre exemplu iti poate indica o problema de sanatate sau o acumulare de toxine in organism.

Cand este sanatoasa, limba ta ar trebui sa aiba o culoare rozalie, sa fie umeda si destul de neteda.

Totusi daca limba ta este uscata, acoperita de mucus, decolorata sau dureroasa, ar putea indica o problema, precum o tiroida cu nivel scazut de functionare, sau hipotiroidism.

O problema comuna este o limba ingrosata cu „crapaturi” (atunci cand limba ti se umfla, devenind prea mare pentru gura, lasand urme de dinti pe marginea ei). Acesta este un puternic indicator ca ceva nu este in regula, si adesea este un lucru mai serios decat cred oamenii. De fapt, hipotiroidismul ar putea fi diagnosticul cel mai trecut cu vederea in ziua de astazi.

Potrivit specialistului faimos la nivel mondial, dr. David Brownstein, „este socant, dar o medie de 50% dintre oameni(in special cei din tarile dezvoltate) au o deficienta a hormonului tiroidei, numita hipotiroidism, si atat ei, cat si doctorii lor, nu stiu asta deoarece analizele standard ale tiroidei sunt cu mult lipsite de acuratete”.

Tiroida este o glanda mica , localizata in partea inferioara a gatului. De-a lungul unui an, ea creeaza circa o lingurita din hormonul tiroidian. Si doar de aceasta minuscula cantitate este nevoie pentru a impulsiona rata metabolismului fiecarei dintre trilioanele de celule din corpul tau. Acest hormon este vital de important pentru dezvoltarea celulara, diviziunea celulara si metabolismul celular. El regleaza metabolizarea grasimilor, proteinelor si carbohidratilor. El creaza caldura si energia corpului si tot el afecteaza modul in care sunt utilizate vitaminele si mineralele din corpul tau.

De aceea, daca este lasata netratata, aceasta deficienta a tiroidei poate juca un rol major ce poate duce la 59 de boli separate – unele fiind doar deranjante, altele care pot sa iti distruga viata, si cateva care de fapt pot sa te omoare.

Daca ai vreunul dintre urmatoarele simptome, s-ar putea sa ai o afectiune a tiroidei:

· Oboseala
· Creier incetosat
· Dureri de cap
· Maini sau picioare reci
· Constipatie
· Piele uscata
· Dureri in corp
· Crestere in greutate
· Pierderi de memorie
· Pierderea parului
· Colesterol ridicat
· Palpitatii cardiace
· Presiune sanguina mare sau scazuta
· Alergii
· Artrita
· Cancer
· Boli de inima
· Diabet

O deficienta tiroidiana poate fi la radacina tuturor acestor simptome si boli grave, si de obicei trece nedetectata si adesea netratata! Insa unul din semnele car iti pot indica acest lucru este chiar limba. Corpul iti vorbeste pe "limba" lui.