sâmbătă, 26 martie 2016

Lumea se destramă




















Plouă, plouă, plouă, cu lacrimi cernite,
Lumea se destramă în zeci de cuvinte,
dezleagă durerea sufletului greu,
suspină Pământul că-i e tot mai rău.

De la știri se află de noi atantate,
oameni disperați trimiși către moarte,
doliu e pe cer din nori negri plini
de durere oarbă, plânset și suspin.

Am uitat că suntem frați întru Hristos,
zdrențuit ne este sufletul pios.
Ne lovim întruna și ne războim,
 am uitat ca-n pace, noi să ne iubim.

Zadarnic se roagă preoți pentru noi,
nici în căsnicie nu mai suntem doi,
ne certăm întruna și ne dezbinăm,
fără compasiune, casa ne uităm.

(Eugenia Enescu-Gavrilescu)

Niciun comentariu:

Crezul