În
februarie 2012, o echipă de geologi a făcut săpături la Roșia Montană, în una
dintre galeriile descoperite de agatarși, acum 5500 de ani. Au gasit aici o
bucată uriașă din piatră, cu o compozitie de 15% praf de granit, 30% wolfram
si 55% pulbere de aur.
*Agatarși
au fost strămoșii dacilor și au locuit în spațiul în care se află acum România.
Herodot a fost primul care a relatat despre acest popor enigmatic, format din
oameni foarte luxoși, care se tatuau și purtau bijuterii din aur.
Lespedea
care este perfect șlefuita avea o lungime de 12 metri, o lățime de 6 metri și o
înălțime de 3 metri, cântărind cu aproximație 1700 de tone, cu 100 de tone mai
mult decât a fost estimată “piatra femeii însărcinate” respectiv lespedea
descoperită la Baalbek, numai aurul conținut în ea reprezentând cca. 900 de
tone, de aproape trei sute de ori mai mult decât s-ar fi putut obtine prin
reciclarea integrală timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de
milenii la Roșia Montană în urma exploatarilor aurifere, și de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras de la suprafață și din toate galeriile de agatarși pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari la un loc.
Rosia
Montana, pazita de giganti!
Ceea
ce socheaza si mai tare este locul unde a fost facuta aceasta uluitoare
descoperire. Lespedea a fost gasita in Galeria Hiperboreana, aflata pe Valea
Cornei, sub satul Corna de la Rosia Montana. Acest loc a fost cercetat in urma
cu 36 de ani iar datorita uluitoarelor descoperi arheologice si antropologice
practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost inchisa si apoi sigilata la
comanda Securitatii.
Minerii
care au fost chemati sa sape in aceasta galerie au murit. Doar 4 oameni au mai
ramas in viata. Unul dintre ei, Ion Mois, povesteste despre acea noapte pe care
nu o va putea uita niciodata.
“Am gasit un os urias. Nu mai vazusem asa ceva”
“Am gasit un os urias. Nu mai vazusem asa ceva”
„Poate
ca nu trebuia sa zic nimic, ca doara am jurat la comunisti, dar eu ma trag de
fel din Albac, chiar din neamul de moti al lui Avram Iancu, asa ca nu pot sa
tac. Uite cum a fost: in iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul sef si am
primit dispozitie sa redeschid, sa consolidez si sa electrific vechea galeria
13, ramasa inchisa inca de pe vremea austroungarilor, urmand ca dupa
consolidare sa vina doi tovarasi geologi sa prospecteze. Galeria era veche,
ramasa asa neexploata inca de pe vremea agatarsilor, care la vremea aceea
scoteau din ea si prelucrau aurul si argintul pentru daci, iar filonul fusese
epuizat cu multe secole inainte sa ajunga romanii stapani pe minele de aur, sau
Alburnus Maior cum le placea lor sa le spuna. E drept ca se vad urme de cautare
si din partea romanilor, dar este limpede ca ei s-au lamurit foarte repede si
ca au abandonat. Lucrarile de consolidare si electrificare au durat aproape
pana in vara lui 76 si am avut niste probleme cu golirea de apa a unei parti a
galeriei care se inundase. Atat valvele din mina cat si electrovalvele de la
pompe ne-au fost de mare ajutor.
Tot
atunci am gasit si un os spalat de ape, asa de mare, cum nu ne mai fusese dat
sa vad niciodata. Nici ortacii mei nu mai vazusera. Dupa ce l-am aratat
directorului minei acesta l-a predat securistului Intreprinderii Miniere de
Stat Rosia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Ca
unde era osul cand l-am gasit? Ca in ce pozitie? Ca cine a mai fost cu noi in
mina? Ca cine mai stie de existenta lui? Cati am intrat si cati am iesit din
sut in ziua aia? Ma rog, tot felul de intrebari aiuritoare ca sa ne sperie si
sa ne faca sa tacem. Am tacut cu totii evident iar dupa ce ne-a pus sa semnam
declaratiile, ne-au trimis inapoi in galerie. acasa n-am suflat o vorba. Mi-era
frica pentru ai mei.
“Un
schelet urias de 10 metri”
Atunci
cand treaba noastra a fost terminata au intrat in mina doi oameni de la
Bucuresti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu stiu, dar
asaaa… ca la vreo saptamana, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tanar, cu
o cicatrice la ochiul stang, care a zis ca e arheolog. La doua zile dupa el au
venit o echipa intreaga de civili daar si cativa arheologi cu niste echipamente
cam ciudate, impreuna cu un echipaj de Militie care a blocat accesul la galeria
13 si a inceput sa ne controleze noua legitimatiile la poarta. Dupa inca vreo
luna jumate am fost chemati din nou, eu si ortacii mei, cei care ne-am ocupat
de consolidari si care deja semnasem declaratiile, sa caram sterilul din fundul
galeriei 13 si sa-l scoatem cu vagonetele afara din mina.
Atunci am vazut grozavia. Arheologii scosesera la iveala din stanca un schelet urias, cam de 10 metri lungime, care zacea pe o parte cu picioarele stranse. Osul pe care il gasisem eu era legat cu o funda rosie si de-abia atunci am vazut ca era de fapt o vertebra. Mama da’ ce mai vertebra! Civilii se foiau de colo-colo! Unii isi notau cate ceva din ce ziceau arheologii, altii faceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densusianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare ca sa-si vada ala cu Densusianu de treaba, ca Densusianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu si cu securitatea.
Atunci am vazut grozavia. Arheologii scosesera la iveala din stanca un schelet urias, cam de 10 metri lungime, care zacea pe o parte cu picioarele stranse. Osul pe care il gasisem eu era legat cu o funda rosie si de-abia atunci am vazut ca era de fapt o vertebra. Mama da’ ce mai vertebra! Civilii se foiau de colo-colo! Unii isi notau cate ceva din ce ziceau arheologii, altii faceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densusianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare ca sa-si vada ala cu Densusianu de treaba, ca Densusianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu si cu securitatea.
“Scheletul
asta pleaca la Moscova!”
Altul,
si asta era arheologu cel tanar, ca l-am recunoscut dupa cicatrice, a scapat
una cum ca scheletu ala era de hiperborean si ca ar putea fi chiar stramosul
nostru! „ Nu se poate tavarisce! Ce hiperborean visezi!” – a racnit la el unul
gras in haine de piele si cu accent rusesc! – „Omul se trage din maimuta! Unde
ai mai pomenit tu maimuta de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul asta
pleaca la Moscova!… Ia luati-l pa reactionaru’ asta d-aici! Bistro, bistro!”
Atunci ne-a cuprins groaza pe toti. Doi gealati au sarit pe el, l-au legat si
l-au tarat afara din mina. „Ia hai! Strangeti, impachetati in lazi si duceti
totul la gara! Si daca mai sufla vreunul vreo vorba v-arunc kaghebeu-n ceafa! ”
Tot pe noi a cazut magareata cu stransul si cu caratul.
S-a
facut dimineata cand am terminat de impachetat, de carat si de urcat lazile in
tren. Dar nici pe noi nu ne-au lasat sa mai mergem acasa. Ne-au suit in doua
dube fara geamuri si ne-au dus undeva. Unde?, nu stiu…. Dar stiu ca am mancat
bataie vreo saptamana incheiata si ca m-au pus sa semnez ca n-am vazut si ca nu
cunosc nimic, ca am un unchi legionar care e bandit si impusca securisti prin
munti si mi-au zis ca daca suflu vreo vorba imi salta nevasta si copiii iar pe
mine ma baga in puscarie. Am semnat si am tacut, ce era sa fac…!? Nici cu
ortacii mei pe care i-am intalnit din nou la mina nu am mai vorbit despre asta.