Violetta PetreO frunza işi grabeşte căderea peste toamnă
Şi-n galben se imbracă ...ca o batrană doamnă
Şi elegant se-aşeaza, suratele-şi salută
Din dansu-i se opreşte sfioasă si tacută.
Priveşte-n sus spre cer cum soarele se duce
Un loc in dormitorul celest ca să apuce
Deşi, acum , la muncă se scoală mai târziu
Şi dansul matinal e mai puţin zglobiu.
Un tril întârziat de pasăre măiastră
Trezeşte o muşcată uitată într-o glastră
Ce adormise-n zori-bătută iar de brumă,
Deşi se-adăpostise sub razele de lună.
Şi mai aude frunza un zumzăit de-albină.
