Este iarna, inceput de an 2012, cand vrem sa realizam ceva...asa cum toate urarile primite de la familie, prieteni, cunoscuti spun "La multi ani fericiti!
Acest aspect al vietii mele, mi-a dat un motiv de a scrie azi...si multele mesaje venite din partea prietenilor...propunerea unor noi colaborari in diverse domenii, oferte de carti, cumpararea lor fiind mult mai simplu printr-un clik, o poti cumpara...Insa mi-am dat seama ca tehnologia actuala ofera optiuni multiple!
Ofera, insa nu mai avem timp...spun deoarece este verificata de mine...cobaiul numarul 1.
Depinde acest aspect de noi?
Azi comentam, sau aveam de raspuns la mesajul unei prietene. Asa mi-a venit ideea sa postez acest comentariu pe care l-am facut ei.
Vedem zilnic, asistam sau suntem bombardati zilnic prin diverse mijloace de comunicare despre realitatea zilnica.
Eu am luat o decizie de a fi independenta dupa o perioada buna lucrata intr-un mediu, care mi-a placut si mi-a oferit reale bucurii, deoarece ajutam omul aflat in incapacitate temporara de sanatate/munca. Mi-am dorit de cand eram mica, mi-a placut si am reusit. Timpul, mi-a oferit multe oportunitati, dar si esecurile au fost bune. De ce ? M-am analizat si invatat ca am multe optiuni ... iar omul drag, sotul meu, iubit, prieten mi-a fost intotdeauna alaturi lasandu-mi aceasta libertate.
Comunicarea este importanta...nu te impune, nu te amesteca sau nu te baga singura in seama, asculta mai multe pareri si ulterior comenteaza, apreciaza, vino cu o idee, solutie, si nu da cu piciorul in ceva ce poate ca doar se aseamana cu ceva despre care ai citit candva...
Nu mi-a placut filozofia la inceput deoarece timpul, motivatia cea des intalnita si actuala nu mi-a permis studiul mai aprofundat...insa citeam fara a retine autorul, la recomandarea unei carti de la o prietena, sau a bibliotecarei...Super! Azi intalnesc oameni care nu mai citesc ci aplica...de ce? Timpul este cel care ne face sa muncim pentru ca avem nevoie de banii. Insa noi vindem timpul pentru ca fara ei, putem trai ? Da multe dintre cunostintele mele, prieteni si cei dragi au plecat...era si visul meu odata.
Fiecare dintre noi, dorim zilnic sa putem citi, sau sa avem succes, credem ca in timp vom gasi o "reteta speciala" pentru a avea succes...sau pur si simplu sa pornim cu dreptul pentru succes! Uneori nu constientizam faptul ca putem face acest lucru imediat, nu saptamana viitoare, luna viitoare ci Acum.
Practica, mi-a oferit aceasta confirmare... studiindu-ma pe mine, ulterior am observat si la prietenii mei cum pretindem doar ca facem!
Nu este rau, incepusem sa ma rutinez, nu mai aveam acel entuziasm pe care il aveam la inceput, sau pur si simplu nu ma mai bucuram ca alta data... Plecau multe dintre colegele/colegii mei... colectivul unde am lucrat incepea sa fie asemeni unei roti, unde incercam sa aduc imbunatatiri, sa fie ceva personal din ceea ce invatasem. Am incercat sa nu imi pun creativitatea la pastrare...vroiam sa fiu eu sa imi faca intotdeauna placere sa ma reintalnesc si sa analizez, sau sa gasesc o solutie personala. Nu vroiam sa ies in evidenta, ci zambetul unui om care era un pasager in spitsalul unde am lucrat si ulterior am recunoscut cat de minunat este ca ceea ce in trecut mi se parea atat de greu de retinut, si mai ales de aplicat, acum erau rasplatite de semenii mei...imi zambeau, eram fericita ca mentorii mei mi-au daruit dragostea prin ceea ce mi-au transmis prin acele lectii uneori atat de lungi si greu de asimilat! Treptat si prin acele autoanalizari, evaluari pe care mi le faceam eu personal, cat si oamenii abilitati pentru evaluarea personalului...cand lucram zilnic acolo, m-au ajutat sa daruiesc celor care erau prezenti asemenii noua cei de azi, care datorita stresului, alimentatiei si ritmului, aveau nevoie de un control medical, pentru a se intoarce acasa la cei dragi. Atunci am realizat ca nu nota conta, ci cunostintele aplicate cu multa responsabilitate erau cele care ii ajuta. Acum realizez ca alegerea facuta cu multi ani inainte era ceea ce imi placea si nu regretam nici o secunda ca am fost la scoala, cu programul ei mult prea lung pentriu noi atunci (dimineata aveam de la ora 7 - 8, materiile necesare pentru o cultura generala, dupa amiaza de la ora 15 - 16 cele de specialitate), zilele se derulau repede, si destul de putin timp mai aveam sa citesc si mai ales sa inteleg filozofia, materia care se preda de 2 ori pe saptamana sau o data 2 ore...eram revoltata ca nu intelegeam. Stii care este culmea, acum imi place, nu sa fac pe filozoful, inteleg ceea ce atunci era un adevarat efort. Asa o fii fost si pentru altii, insa nu eram o eminenta cenusie pentru acea perioada in ale filozofiei. Nu invatam pentru nota, nu alergam sa culeg numai 9 sau 10, deoarece eram destul de constienta ca imi placea sa stiu,nu indrazneam la ceaiurile unde participam ca invitata, la vreo prietena sa contrazic pe cineva, daca nu citisem o carte, ascultam pareri si ulterior , cand gaseam cartea o citeam. Asa am fost, si am ramas cu acest defect...o fi bine sau nu, eu ma simteam bine si atunci si acum. Acum este mai simplu, avem atat de multa informatii insa timpul nu ne mai permite. Calculatorul este minunat, insa noi aceeasi suntem...vedere sau ochii cu care citim...uneori devin mai rosii, mai obositi insa este super...deoarece putem visa si alege multe din informatiile pe care le citim ... S-au mai ne ajutam de ochelarii deoarece scrisul devine mai greu, insa ideea este ca ochiul este cel care ne ajuta sa vizualizam azi informatia...apoi sa ne gandim la viitor! Cum sa ne respectam timpul nostru...sa ne respectam pe noi, sanatatea ...
Fiecare om poate sa nu faca nimic!
Cine nu s-a confruntat cu acest aspect firesc cel putin o data in viata...cand invocam tot felul de motivatii: amanam, ne retragem subtil, tiptil, credem ca este functionala doar pentru altii, nu si pentru noi, ei au reusit pentru ca...eu nu reusesc, sau de ce sa ma mai chinui acum la varsta aceasta, chiar vreau sa ma leg la cap cand am cat de cat un loc de munca care imi aduce linistea necesara. Am trecut si eu prin aceste incercari cand pesimismul (nu sunt pesimista...optimismul ma caracterizeaza, insa sunt om), insa uneori este ceva normal sa ne confruntam cu aceasta stare (ni se pare complicat).
Am ajuns la concluzii doar pentru ca am hotarat sa pun ordine in propria activitate: prin autodezvoltarea personala, eu vreau sa nu mai depind de altii, sa fiu independenta, sa citesc zilnic ceva nou si aplicabil, sa fiu fericita, sa-i fac si pe alti fericiti prin ceea ce spun, transmit prin ganduri, cuvinte, gesturi care vedeam ca altor oamenii le era de folos. Increderea pe care mi-am permis-o mie (daca altii pot, eu ce am. Cunoasterea punctelor slabe si forte, au stat la baza diagnosticarii corecte, evaluarii mele de mine insami. Eu, sunt tot o fiinta umana, care nu judec pe altii... atata vreme cat alegeam odihna, in locul muncii, distractia in locul studiului ( terminarea studiilor nu presupune, indiferent ca ai o anumita varsta, ca trebuie sa uiti sa te reactualizezi, sa te plafonezi, niciodata nu stii ce iti rezerva prezentul , asa cum nici viitorul nu poate fi prevazut...) si cat pot sa fiu asa cum au fost multi profesori care mi-au dat cheia spre cunoastere, si carora le multumesc azi ca au fost exigenti...isi iubeau profesia, si noi eram asemeni unui buretel, uneori prea uscat, sau prea umflat de ceea ce "aspirase", insa cred ca timpul si decantarea au avut un rol important...
Siguranta, poate face si un scurt circuit... unde probabil ca ne intrebam "de ce". Motivele pot fi spuse...Trebuie schimbat becul ! Becul = idei, visuri, dorinte?! Asa cum becul ne mai joaca feste, pana sa se arda, el ne da semne ca a imbatranit, sau trebuie adaptat noilor cerinte ale vietii, sa intelegem ca becul este doar un ajutor pentru noi El ne lumineaza calea....cum il schimbam...prin mobilizarea noastra.Cumparam altul pentru a-l inlocui, actiunea noastra si termenul de valabilitate...economia de piata Decizia aceasta ne apartine!
Da, am intalnit si am vazut cand in timpul unui interviu, am discutat cu mai multe persoane, iar un tanar, absolvent super profesional, CV, si care era placut pentru postul pentru care optase "Mama mea este expirata !!!" .... intrebarea mea a fost "de ce ?", iar raspunsul lui " datorita faptului ca nu intelege acest aspect, mentalitatea si razboiul dintre generatii, nivel de cunostinte, tehnologia,etc". Ideea de a ne schimba, nu este intotdeauna pe placul nostru, alegerea si decizia este optiune personala! Putem ramane asa cum am fost, sau suntem! Cred ca daca argumentam si blamam aceste realitati cotidiene aceste efecte zilnice, ele exista datorita cauzelor care le-a generat. Da este firesc, si eu le-am avut intr-un anumit timp din existenta mea, si inca le actualizez prin adaptare la nou...incerc sa nu raman doar intr-o stare de visare...Recunoasterea si acceptarea faptului ca tocmai noi am creat aceste circumstante, in trecut. Capacitatea de schimbare este in fiecare, indiferent de varsta, daca e femeie sau barbat, tanar/batran, sau oricare alt motiv...Da, am testat pe propria-mi persoana si am vazut ca se poate...capacitatea si responsabilitatea de luare a unor decizii mult mai rationale (sentimentale, sociale, financiare, sociale, etc...) depinde de timpul prezent...
Adevarul si actiunea, trebuie imbinate cu inteligenta. De multe ori conteaza ordinea si echilibrul. Eu am reusit sa imi fac propria planificare, deoarece am intalnit personal (sau am citit) acei oamenii minunati cei care m-au "antrenat" (profesori, antrenori, mentori care m-au inspirat, simplu se poate), care m-au facut sa inteleg, in momentele mele sincere, de comunicare cu mine insami, unde mai aveam de schimbat sau invatat, sau recreat un nou model, din vechiul, sau combinat ceea ce stiam in diverse moduri, si pasi. Nu judec. Eu scriu, vizualizez, autodisciplinez, constientizez, adaptez, ACTIONEZ, actualizez !
Am vazut ca se poate... cand te poti imbolnavi tu pe tine de cu virusul "automotivatie (multumesc tuturor celor care mi-au permis sa ma abonez gratuit... am fost inspirata aici fiind multi oamenii exceptionali pentru ca aveam in comun, comunicarea, munca in beneficiul omului investind in propria-mi persoana, schimband aceste optiuni si analizate periodic, m-am transformat si eu. Da a fost primul pas, si urmatorii i-am facut in ritmul meu...mai rapid, actualizam...aprofundam prin studiul serios, sau uneori de timpul disponibil. Obiceiul de a invata mult mai bine noaptea nu l-am pierdut...este mai greu, insa pentru mine este mult mai eficient. Timpul meu, era cheltuit super...avantajul meu!
De ce spun acest lucru: azi fac altceva, am optat pentru auto-instruire (nu sunt tocilara, imi place sa inteleg sa imi pot da seama de ce implica sa fiu sigura si responsabila pentru decizia mea, de la inceput, sa intreb asemeni unui copil, daca ceva nu am inteles, insa dupa ce ascult, nu pentru a ma da eu mare cunoscatoare, atotstiutoare...).
Munca cu omul am considerat-o super, mi-a fost intotdeauna aliatul cel mai bun si relevant in timp, aratandu-mi daca am facut bine sau inca mai am nevoie de a ma instrui, cat, cum, unde...astfel prin rezultat. Insa doar eu stiam... nu era nevoie sa nu imi sustin punctul de vedere, sa argumentez de ce il sustin, insa flexibilitatea in gandire, solutiile, strategiile unor profesionisti mi-au aratat ca se poate sau pana unde se pot imbina diverse metode cinstit, moral, legal.
Da, am luat si eu multe "bobarnace", "tepe", insa toate m-au ajutat cand mi-am evaluat viata pana azi...Acum fac ceea ce mi-a placut, m-am alaturat si comunic cu cine imi place, sau cu oamenii, insa nu mai sunt aceeasi deoarece m-am schimbat, nu doar biologic, ci in mentalitatea noastra, a fiecaruia dintre noi...decat sa imi fie mie rusine de rusinea ta, exista 2 posibilitati: ajuta-te pe tine insuti, daca vrei sa fi ajutat...dar nu astepta sa iei nota de trecere, pana nu ai lecturat, ai studiat, inteles, s-au cel putin taci, pentru ca asa poti invata, si nici nu-i deranjezi pe cei care vor sa asculte lectorul.
Practica mi-a confirmat, oricand poti invata daca iti doresti si VREI sa faci ceva ! Varsta nu trebuie sa ne faca sa rosim ca ne incurcam, sau avem emotii, sau avem un lapsus atunci cand nu ar trebui sa renuntam sa gandim asa cum o faceam altadata, deoarece fiecare etapa a vietii noastre are si bune si daca nu ar fi altfel cum am ocoli obstacolul? Apreciez si multumesc celor pe care ii intalnesc in aceasta trecere prin fiecare zi, deoarece pot sa vad cum posibilitatea de a avea si te bucura de viata o avem toti, insa schimbarea vine la fiecare in functie de retusurile personale! Am voie sa imi exprim propria parere, nu am voie sa jignesc pe cei a caror parere este alta, pentru ca intotdeauna apare si o a treia, sau solutia o gasim cand suntem relaxati, nu prea relaxati...Acestea depind, ca timp alocat, de fiecare, de comunicarea cu cei care te pot ajuta pentru a devenii TU, propriul tau constructor, beneficiar, sau calau.
Am invatat si eu, nu am fost atat de inteleapta intotdeauna!
Am observat in schimb ceva in procesul meu de schimbare, exersat EU cu Mine (eu in diverse situatii a unui elev: distrat, stresat, dezinteresat, atotstiutor, neintelegator, lenes pentru asi revizui atitudinea).
Am vazut, cred ca si tu, ca in momentul cand suntem calmi, relaxati in repaus in sinea noastra insusi, suntem bucurosi, mai creativi cu noi si cei din jurul nostru...suntem partasi la propria fericire.
Pierderea constiintei totului unitar, se produce cand noi pierdem din vedere ca sa nu ne incredem numai in informatiile ce ne parvin prin simturile fizice si prin intelegerea rationala, ceea ce a facut sa uitam de originea si de temelia noastra.
Cand cautam in lumea exterioara, nu in apartenenta launtrica a securitatiii in viata. Stii la ce concluzie am ajuns: nostalgia sentimentului de deplinatate este mereu inselata. Am intalnit aceasta teama si la mine, si la cei apropiati mie...Aceasta experienta a adus cu sine teama de alte deceptii. Am uitat probabil ca nu suntem nepieritori... nemuritori asemeni povestilor nemuritoare, ci doar faptele noastre pot ramane, ne-am blocat intr-o stare care intareste sentimentul de separare sporind frica...astfel devenim dependenti involuntar, fara sa vrem, de propriile noastre placeri, de succes si de bunastare materiala. Acestea devin necesitatile ce ne umplu viata, tocmai in ideea de a umple golul din sufletul nostru.
Nu vin acum sa imi dau eu importanta, sa dau sfaturi...mie nu imi prea place sa urmez sfaturile fara sa le analizez, insa eu am experimentat pe mine, ai retinut ca am fost propriul cobai. Da insa am lucrat cu oamenii, ii ajutam studiindu-i eu pe ei, ei pe mine, insa scoala si experienta practica mi-au dat puterea si indrazneala sa fac ceea ce au facut si altii cand imi povesteau...despre esecul sau succesul avut. Cat erau de fericiti sau nefericiti!
Am vazut si acceptat ca nu este nimeni vinovat pentru starea mea, nu ei sunt cei care mi-au luat ceva. Asa ca mi-a fost usor sa redevin EU, cea care prin felul meu iubeam oamenii, ii ascultam, ii intelegeam, insa nu aveam durerea, suferinta lui. Empatizarea era una, si trairea este alta!
Am fost blocata ...astfel emotiile au avut o manifestare cam aiurea perceputa de mine in raport cu cei din jurul meu...
Crezi ca ai pierdut din timpul tau daca ai citit pana aici?
Hai sa iti spun ceva: cand am devenit somera, stii care a fost sentimentul meu: de bucurie!
Aproape toti spuneau ca nu este bine.Acest lucru s-a intamplat inainte de anul 2000. Visurile mele care nu erau decat in starea de latenta, au revenit, creativitatea si dorinta de schimbare era prezenta. Habar nu aveam ce sa fac...Ca tot omul, mi-am propus sa fac SI altceva!
La un momendat se apropia termenul de expirare a perioadei de somaj, nu aveam nici salarii compensatorii , nici locuinta proprietate personala, socrul meu murise, iar mie imi venea sa plec sa lucrez in strainatate. Parintii mei imi spuneau ca avem nevoie de 2 servicii, insa nici cand am avut banii cand lucram, nu ne prea ajungeau. Aveam un obicei super....cumparam carti,...mai mergeam in concedii, in circuite facute prin locurile despre care citisem insa timpul nu ne permitea...erau departe, asa ca ne plimbam, faceam excursii super...cu poze, pe care abia asteptam sa le developam, si mai primeam si reducere sau bonus un film. Super ! Am fost la cateva interviuri, unde am reusit sa obtin un loc de munca in domeniul in care lucrasem eu. Nu este un secret, insa poate ca ti-ai dat seama ca sunt asistenta medicala principala, am dat si la facultate, tot dupa un esec, si culmea am reusit la amandoua...cu mediea peste 8 si ceva, iar la cealalta peste 9, unde la majoritatea probelor era 10! Nu intelegeam ce se intamplase cu mine...ca doar revizuisem manualele, dar probabil ca imi doream o noua schimbare, imi notasem si mi-am spus fie ce-o fii...eu incerc!
Am reusi, am renuntat la cea care imi aducea multi mai multe beneficii materiale, in favoarea celei care era continuitatea visului din copilarie.
Asa ca iata-ma si studenta, insa nu acasa la mama si la tata, pe care am vazut ca ii facusem fericiti, bucurosi ca acum dupa ce anii au mai trecut de cand am reusit sa nu mai fiu a doua sub linia de la Facultatea de Medicina ca prima oara unde am invatat, mult mai mult... ci cu un job, servici clasic unde aveam program, si mai lucram si la privat (perioada super, aveam banii necesari pentru ca sa imi cumpar diverse cursuri, cartii de la Anticariat, pentru ca cele mai noi erau scumpe, cele vechi disparuse din biblioteca facultatii, sau municipala. Astfel am reusit sa imi dau seama ca fiecare etapa implica sacrificiu (din timpul tau) responsabilitate, autodisciplina, autodezvoltare, automotivare...toate incep prin "AUTO" deveneam masina proprie in acest context...asa ca nefiind imuna am cazut si eu...insa m-am ridicat, m-am scuturat de praf, apoi m-am uitat in propriul meu "Autoturism", numit viata, si am inceput curatenia....nu am permis de conducere, insa sunt un copilot caruia ii place sa admire, invete, si sa aiba propriul drum...Asa vreau sa fac si cu cei care ii intalnesc in acest an, 2012, deoarece cred ca toti avem inca vise pe care nu le-am implinit, sau le-am implinit, anul trecut...
De fapt ceea ce vroiam sa iti spun este: calea cea mai naturala pentru schimbarea si succesul tau esti TU...pentru ca asa cum eu am fost cobaiul 1, am reusit sa ma multiplic ipotetic in 2, 3, ..., in fiecare personaj care eram tot eu, insa in diverse situatii, anii de dezvoltare, (de cand imi aduc aminte cand privesc albumele foto, scoala, servici, evenimentele fericite sau triste - decesul cuiva drag), m-au ajutat sa imi gasesc linistea si sa trec peste el asa cum imi doresc eu, sau situatia actuala. Azi o vad pe mama care a ramas singura, nu este o problema ca este singura, problema este ca este norocoasa deoarece este supravietuitoarea a trei infarcturi miocardice, dupa ce a iesit la pensie legal, da timpul in care a muncit ca fiecare dintre noi ...la care acum mai are un dosar medical, unde se vede ca medicii sunt profesionisti, insa Dumnezeu ne-a ajutat sa ramana alaturi de noi ...norocul, datorita profesionalismului experientei profesionale si daruirii in beneficiul omului. Azi, resimte singuratatea (lipsa omului drag, sotului cu care a calatorit in acelasi "tren al vietii" multi ani fericiti, frumosi si sanatosi) iar sanatatea nu ii mai permite sa traiasca asa cum isi mai doreste, avand norocul sa traiesca cu doar 1/3 din capacitatea inimii plus alte boli asociate dupa aceste repetate opriri....insa iubirea tatului meu si linistea familiei timp de 50 de ani, probabil au ajutat-o! Tata acum o priveste din eternitate, probabil ii spune sa se mai bucure de fiecare clipa pe care viata ne-o daruieste tuturor zilnic....Optimismul, gandirea fiecaruia sunt necesarul pentru puterea de a ne bucura de fiecare zi, sau felul nostru de a nu te lasa coplesit si invins chiar daca uneori avem acest gand...de ati tine ocupata si deschisa mintea cu tot felul de planuri, proiecte.... Uneori obosim si noi... Oare eu voi avea varsta lor? Cine stie, poate da poate nu, tot timpul imi va confirma.
Sincer, multumesc zilnic ca am reusit sa recuperez acolo unde se necesita acest aspect, apoi am realizat ca ma simt mai bine si implinita, problema banilor este cea care ne motiveaza, chiar daca nu intotdeauna recunoastem. Dar iti spun in incheiere ca datorita unor oamenii deosebiti, poti rezolva orice este nevoie...insa viitorul doar tu il poti controla daca urmezi calea ta. Folosind instrumentele din propria-ti dotare...iar cu ajutorul naturii, sunetelor, culorilor, aromelor, pietrelor pretioase si unor forme de exercitii tu te poti dezvolta si constientizand, poti sa te purifici si sa te stimulezi doar daca faci exercitii, si diverse combinatii pentru regasirea propriei forte, din interiorul tau.
Auu, am scris cam mult...te-ai plictisit....ai optiunii...2012 abia a inceput, asa ca daca vrei sa nu pierzi timpul aiurea, nu mai citi...daca ai avut rabdare sa il citesti, poate ca vei avea si timp sa il analzezi in timpul tau liber sau sa ai propria opinie, optiune sau poate ca vei simti ceea ce am simtit eu cand am citit emailul prietenei mele...Da fiecare putem sa fim ceea ce vrem, insa partea frumoasa este cand ceea ce faci chiar iti place cu adevarat si nu iti mai este frica ca vei pierde timpul, sau nu ai mai avut de mult o vacanta adevarata.
Eu am investit in mine, am pierdut doar ca nu am avut rezultatul propus anul trecut in aceeasi perioada, insa am castigat mult devenind mult mai "inteleapta", mult mai carunta decat eram in anii din liceu si dupa, unde firele de par albe erau cele care te faceau mai inteleapta poate nu este cuvantul potrivit, insa daca gasesc altul, il voi corecta....deocamdata nu cred in miracole, in vorbe frumoase, si mai ales am acum directie, angajament, motivatie, deci temelia este solida, cutremurul natural sigur ne afecteaza insa cutremurul imaginar acela este cel mai aiurea, crede-ma ca am intalnit in realitate acest lucru, nu in vreo carte, film" sa nu faci nimic, pentru ca tot se va intampla"
Am ras cand in liceu, ne jucam cu scheletul umam, sistemul osos... era doar un material didactic, insa cand erai intrebat despre ceea ce trebuia sa stii si nu stiai, erai un "schelet viu" erai pierdut, si mai ales ca ti se amintea, "nota de azi nu conteaza, deoarece, practica este cea unde dai examenul"...ajuti cand ai informatia pe care o folosesti benefic, esti specialistul tau cu tine insati!
Peter Drucker, cel mai proeminent expert in management spunea: “Nimic nu e mai inutil decat sa faci bine ceea ce nu ar trebui sa faci.“
Esecul nu doar eu o spun, l-am vazut, vizualizat si mi-am dat seama ca poti esua, dar acest fapt nu inseamna ca esti un ratat....depinde de noi.
Au spus-o multi inaintea mea, o voi repeta-o si eu...spre disperarea ta probabil, sau imi vei da dreptate, nu am de unde stii, si nici nu este atat de importanta aceasta acceptare din partea ta " ca esecul este o treapta pe care sa urci". Asa cum fiecare resimtim o lovitura, gradul de durere, manifestare este diferit!
SUCCESUL, definit de persoane cu competente recunoscute ar fii un rezultat favorabil.
Acum vreau sa iti spun ca si eu am incercat sa ma schimb...chiar am reusit sa devin acea persoana care imi era dragsa mie, asa ca aceasta operatie este in functie de dorinta ta, altfel vei recidiva, si poate costul este diferit.
O. Holmes spunea: “Orizontul gandirii, odata largit de o idee, nu va mai reveni niciodata la dimensiunile de dinainte“.
Maria Petean
