luni, 2 noiembrie 2015

Cât de înstrăinați suntem în această lume!

     Mergem înainte cu bune, cu rele, cu oameni sinceri sau interesați, într-o lume pestriță, parcă blestemată din cauza împătimirii sufletelor în mândrie. Cât de înstrăinați suntem în această lume! Câtă durere ne creăm inconștient și apoi ne întrebăm de ce suferim! Dacă am asculta învățătura Domnului Iisus Hristos, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, viața noastră ar fi ca în Raiul mult dorit. Păcat că trăim în ignoranță și doar cu respectarea anumitor tradiții ortodoxe. Nu e suficient să mergem la biserică dacă acolo ne ducem doar ca să arătăm celorlalți ce buni suntem și să ne mândrim cu falsa pioșenie. Nu ne ajută cu nimic.
     Chiar dacă ne ascundem bine adevărata față tot suntem devoalați de metehnele noastre și de neiubirea de semeni. Nu vom putea fi fericiți vreodată chinuindu-ne cu neîncredere și judecarea celorlați. Fericirea nu o putem avea decât atunci când ne vom deschide mintea să ne înțelegem semenii, inima ca să-i putem iubi și sufletul ca să ridicăm armonia la ceruri. Atunci Dumnezeu nu ne va mai întoarce spatele și ne va asculta dorințele.
     Fiți ca îngerii! Nu mai lăsați cancerul neîncredereii să vă devoreze. Nu mai întoarceți spatele celor care v-au întins o mână la un moment dat, și nu vă mai considerați buni și cinstiți. Să nu uitați niciodată că oamenii judecă alți oameni după felul în care sunt și numai prin prisma lor de vedere.

Crezul