”Cultura sistemului de justitie din Romania nu pare sa inteleaga faptul ca femeile care au fost abuzate de partenerii lor si care ajung, intr-un final, sa ii ucida, sunt deopotriva vinovati si victime” Dana Titian, purtator de cuvant al Biroului Procurorului General
Daca in marile centre de decizie politica din Bruxelles sau Luxemburg, Romania participa alaturi de celelalte state membre ale Uniunii Europene in discutii aprinse despre diferite metode de atenuare, daca nu de-a dretul eradicare, a discriminarii sau de o continua imbunatatire a egalitatii sanselor dintre femei si barbati (cum este, spre exemplu, legea paritatii, adoptata de multa vreme in Franta), la nivel microsocial, Romania este dominata de o realitate mult mai tulburatoare: conform Astra Network, 29% din femeile adulte din Romania au declarat ca au experimentat cel putin o data un abuz fizic din partea partenerilor de viata.
Problema este astfel una de nivel national, dar este cu atat mai acuta cu cat cauzele ei sunt complexe si diversificate, bazandu-se pe o serie de elemente ce compun o mentalitate bine sedimentata si foarte greu de schimbat. Barbatul are o autoritate insemnata asupra femeii, ce ii confera, practic, dreptul de a-i aplica acesteia o corectie emotionala sau fizica ori de cate ori considera necesar, dar aceasta autoritate nu se reflecta doar in ochii sotului, ci si in acei ai sotiei – multora din femeile abuzate li se pare, intr-o buna masura, normala agresivitatea partenerului de viata si a se impotrivi de la bun inceput pare ceva nefiresc. Mai mult, copiii nu pot decat sa preia modelul familial pe care il descopera in propria casa. Astfel, in afara de cazurile extreme, ce ies in evidenta in presa sau in diferite analize, exista o ingrijoratoare rata a violentei domestice care subzista in asentimentul intregii familii: populatia Romaniei este considerabil mai toleranta in ceea ce priveste violenta domestica, in toate formele ei, decat media din Uniunea Europeana.
Alaturi de cauzele de ordin cultural, se adauga cele de ordin social si economic – familia despartita, copiii care sunt prinsi in razboiul dintre parinti, proprietatile comune partenerilor, situatia financiara adeseori mai mult decat precara a sotiilor, in special a acelora care au ales sa fie casnice, dedicandu-se ingrijirii casei si a copiilor.
Si totusi, se poate. Din 2006 exista o campanie de informare din ce in ce mai vizibila impotriva violentei domestice, deja exista o serie de organizatii care se ocupa cu sprijinirea femeilor care hotarasc sa refuze comportamentul agresiv si umilitor al familiei (partener sau chiar copii) si o politica guvernamentala din ce in ce mai coerenta in acest sens. Desi par singure in lupta lor, femeile abuzate pot obtine sprijinul de care au nevoie pentru a o lua de la capat in cladirea unei alte vieti, libere de constrangeri si de umilinta.
Problema este astfel una de nivel national, dar este cu atat mai acuta cu cat cauzele ei sunt complexe si diversificate, bazandu-se pe o serie de elemente ce compun o mentalitate bine sedimentata si foarte greu de schimbat. Barbatul are o autoritate insemnata asupra femeii, ce ii confera, practic, dreptul de a-i aplica acesteia o corectie emotionala sau fizica ori de cate ori considera necesar, dar aceasta autoritate nu se reflecta doar in ochii sotului, ci si in acei ai sotiei – multora din femeile abuzate li se pare, intr-o buna masura, normala agresivitatea partenerului de viata si a se impotrivi de la bun inceput pare ceva nefiresc. Mai mult, copiii nu pot decat sa preia modelul familial pe care il descopera in propria casa. Astfel, in afara de cazurile extreme, ce ies in evidenta in presa sau in diferite analize, exista o ingrijoratoare rata a violentei domestice care subzista in asentimentul intregii familii: populatia Romaniei este considerabil mai toleranta in ceea ce priveste violenta domestica, in toate formele ei, decat media din Uniunea Europeana.
Alaturi de cauzele de ordin cultural, se adauga cele de ordin social si economic – familia despartita, copiii care sunt prinsi in razboiul dintre parinti, proprietatile comune partenerilor, situatia financiara adeseori mai mult decat precara a sotiilor, in special a acelora care au ales sa fie casnice, dedicandu-se ingrijirii casei si a copiilor.
Si totusi, se poate. Din 2006 exista o campanie de informare din ce in ce mai vizibila impotriva violentei domestice, deja exista o serie de organizatii care se ocupa cu sprijinirea femeilor care hotarasc sa refuze comportamentul agresiv si umilitor al familiei (partener sau chiar copii) si o politica guvernamentala din ce in ce mai coerenta in acest sens. Desi par singure in lupta lor, femeile abuzate pot obtine sprijinul de care au nevoie pentru a o lua de la capat in cladirea unei alte vieti, libere de constrangeri si de umilinta.
