Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste...

Violetta Petre

Doar cineva ca tine poate iubi prea mult

Mă-ntreb dacă-i nevoie iubirea să-ţi descănt ?

Să nu o pierd cumva în valurile-albastre

Ascunsă printre perle în adâncimi sihastre...

Căci te iubesc astral... aproape cu durere

Şi nici nu îndrăznesc să mă iubeşti, a-ţi cere...

Mă lasă, doar lumina din ochi să ţi-o citesc

Când nopţile-s albastre şi întuneric cresc...

Şi-ntoarce-te spre mine ca să te pot privi !

Privindu-mă in ochi...iubirea-mi vei simţi

Cum arde ancestral în jurul tău, cuminte

Hai, vino lângă mine ! şi dorul meu fierbinte

De a-ţi atinge părul şi gene-n adormire

Să-l potolesc cu briza chemărilor divine

Din respirări uşoare, şi dialoguri stinse

În somnul cel adânc ce-n braţe te cuprinse...

Te ţin la pieptul meu...ca să mă ai şi-n vis

Eu, tu , şi-un nor pe cer şi tot ce ţi-am promis...

Nu-mi trebuie nimic din ce e pe Pământ

Când sunt cu tine-n braţe...e tot ce am mai sfânt...