Chemare

Eugenia Enescu

La mânăstire să venim
Acum la ceas de seară,
De Domnul să ne amintim
În viaţa noastră-amara.
Din moarte să ne ridicăm
Prin Crucea lui Hristos,
Să-ngenunchiem, să ne rugăm,
S-avem un gând pios.
Sa îl slăvim, sa îl cântăm,
La ceas târziu din noapte,
Osana noi să intonam
Cu glas duios, în soapte.
Pe Tatăl cel ceresc,
Pe Fiu, Pe Maica cea curată,
Sa îi rugăm, şi să cerşim

Iertarea noastră toată.

Viaţa prin moarte...

Violetta Petre

Îngenunchiată-n negru, măinileţi le frăngi…

Te rogi la Tatăl meu din Ceruri să mă ia

Mai repede la El…si pacea să imi dea…

Îţi simt focul din suflet în ochii tăi cei blănzi

Şi ştiu c-ai vrea în moarte cu mine să te-ascunzi…

Dar nu te pot lua , căci eu nu merg la moarte

E viaţa de apoi, cea care ne desparte…

Prin moarte eu trăiesc si mă jertfesc acum

Nu-mi alunga duşmanii !!! să vadă ce de fum

Şi trăsnete şi foc, cutremure, pârjol

Se-abat peste păgâni, cu sufletul lor gol…

Şi…mama mea Marie, să nu îmi plângi plecarea!

Voi fi mereu cu tine, mă voi uni cu marea

Cu sufletele slabe şi rele şi bolnave

Voi vindeca căderea…şi bolile mai grave…

Voi fi in toată lumea prezent…şi mai ales

Voi sta printre păcate…şi voi veni mai des

La sănul tau, Marie ! să mă ajuţi un pic

Să semăn Rugăciunea şi Crezul…din nimic…

Vise…în vis…

Violetta Petre

M-am trezit in zorii zilei
Alergând nebunăîncă cu o stea în păr

Şi-o rază de lună...

Spre izvorul ivoriu
Ce îl ştiu din vis
Vino ! încă nu-i târziu
Raiul e deschis...
Ape cristaline curg
Urcând către munţi
Şi se-aşează în amurg
Între brazi cărunţi...
Florile -nfloresc rapid
Câmpuri imbrăcând
Pe niciunde nu e vid

Şi nimeni plângând...

Curcubee se-mpletesc

Formând ADN-uri

De lumini... şi se-nvârtesc

Mii de OZN-uri...

Zâmbete servesc pe tavă

Îngeri jucăuşi

Mierea curge ca o lavă

Printre miei si urşi...

Nimeni nu are probleme Existentiale

Şi nici nu se intoxică

Cu ce-i prin ziare...

Este un ''dolce far niente''

Oare chiar există ???

Sau or fi vise prezente

Din astrala listă???

Lectie de viata!

Fiul a stat trei zile si trei nopti la tara. Revenind la oras,in automobil,tatal l-a intrebat:
-Ce zici de experienta avuta?
-Bine,ii raspunse fiul,putin rezervat. -Ai invatat ceva,insista tatal.
Ca noi avem un caine,iar ei au patru.
Ca avem o piscina cu apa tratata,care ajunge pana la jumatatea curtii. Ei au un rau intreg,de apa cristalina,cu pesti si alte lucruri frumoase.
Ca avem lumina electrica in gradina,iar ei au stelele si luna pentru ai lumina.
Gradina noastra ajunge pana la zid; a lor se intinde pana la orizont.
Noi cumparam mancarea; ei o gatesc.
Noi ascultam CD-uri.Ei asculta simfonia perpetua a pasarilor,greierilor si a altor animale mici... ...toate acestea,insotite adesea de cantecul unui satean,care isi lucreaza pamantul.
Noi folosim microundele.Ceea ce ei mananca are gustul focului lent.
Pentru a ne proteja,traim inconjurati de ziduri cu alarma. Ei traiesc cu usile deschise,protejati de prietenia vecinilor
Traim conectati la telefonul mobil,calculator,televizor. Ei sunt "conectati" la viata,cer,soare,apa,verdele campului,animale,la umbra,la familia lor. Tatal a ramas impresionat de profunzimea fiului sau.
La sfarsit fiul a concluzionat: "Multumesc ca m-ai invatat cat de saraci suntem." In fiecare zi suntem mai saraci in observarea naturii,care este opera grandioasa a lui Dumnezeu. Ne preocupam pentru A AVEA,A AVEA, A AVEA,SI A AVEA,DE FIECARE DATA MAI MULT, in loc de singura preocupare de "A FI".