Fiul a stat trei zile si trei nopti la tara. Revenind la oras,in automobil,tatal l-a intrebat: -Ce zici de experienta avuta?
-Bine,ii raspunse fiul,putin rezervat. -Ai invatat ceva,insista tatal.
Ca noi avem un caine,iar ei au patru.
Ca avem o piscina cu apa tratata,care ajunge pana la jumatatea curtii. Ei au un rau intreg,de apa cristalina,cu pesti si alte lucruri frumoase.
Ca avem lumina electrica in gradina,iar ei au stelele si luna pentru ai lumina.
Gradina noastra ajunge pana la zid; a lor se intinde pana la orizont.
Noi cumparam mancarea; ei o gatesc.
Noi ascultam CD-uri.Ei asculta simfonia perpetua a pasarilor,greierilor si a altor animale mici... ...toate acestea,insotite adesea de cantecul unui satean,care isi lucreaza pamantul.
Noi folosim microundele.Ceea ce ei mananca are gustul focului lent.
Pentru a ne proteja,traim inconjurati de ziduri cu alarma. Ei traiesc cu usile deschise,protejati de prietenia vecinilor
Traim conectati la telefonul mobil,calculator,televizor. Ei sunt "conectati" la viata,cer,soare,apa,verdele campului,animale,la umbra,la familia lor. Tatal a ramas impresionat de profunzimea fiului sau.
La sfarsit fiul a concluzionat: "Multumesc ca m-ai invatat cat de saraci suntem." In fiecare zi suntem mai saraci in observarea naturii,care este opera grandioasa a lui Dumnezeu. Ne preocupam pentru A AVEA,A AVEA, A AVEA,SI A AVEA,DE FIECARE DATA MAI MULT, in loc de singura preocupare de "A FI".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu