Pe timpul acela se intamplase ca fusese o mare seceta si arsita soarelui vestejise toate florile. Tanarul indragostit si neconsolat mergea zilnic la mormantul fetei si varsa siroaie de lacrimi. In ciuda vremii secetoase, la capataiul fetei a inceput sa creasca o floare cu un miros deosebit, udata mereu de lacrimile baiatului. De atunci, floarea a primit numele baiatului, Busuioc.
Pentru a avea puteri magice si calitati tamaduitoare, busuiocul trebuie semanat in dimineata de Sfantul Gheorghe, pe 23 aprilie.
Cu ajutorul busuiocului, fetele nemaritate isi pot visa ursitul si au noroc in dragoste. Trebuie doar ca in ajunul marilor sarbatori sa-l poarte in par, la brau ori in sau sau noaptea, inainte de culcare, sa-l puna sub perna.
Frunzele de busuioc au in compozitia lor o cantitate generoasa de substante antioxidante care protejeaza organismul de radicalii liberi si reduc riscul imbolnavirii celulelor.
Vitaminele si substantele antioxidante din busuioc mentin sanatatea si frumusetea pielii, prevenind semnele imbatranirii premature, cum ar fi ridurile. Pentru aceasta, busuiocul trebuie consumat cu regularitate, in cantitati mici.
Se spune ca femeia care va bea zilnic, pe nemancate, apa de busuioc, cate o cana de apa in care s-au macerat de seara pana dimineata trei ramurele de planta, va ramane mereu tanara si frumoasa si va fi iubita de alesul ei ca in prima zi.
Se mai spune ca cine poarta un fir de busuioc in portofel va avea noroc la bani; daca plantezi busuioc in jurul casei, fortele raului nu se vor apropia; e bine sa oferi in dar de casa noua un ghiveci cu busuioc. Se crede ca planta il va proteja pe om si va atrage norocul si belsugul spre casa. Cand un baiat accepta un fir de busuioc de la o fata inseamna ca sunt logoditi.
In Romania, de mult, pe vremea cand inca nu aparusera medicamentele, la sate, busuiocul, numit in popor si vasileac, borjolica, matacina sau bosioc, avea nenumarate proprietati tamaduitoare.
Cu tulpinile aprinse de busuioc se ardeau negii. Impotriva durerilor de cap se facea o legatura cu seminte de busuioc. Fumul rezultat din punerea plantei uscate pe foc se tragea in piept, contra tusei, si pe nas, contra guturaiului.
In medicina naturista, busuiocul este foarte apreciat pentru efectele sale benefice asupra sanatatii. Planta are actiune antibiotica, antimicrobiana, antiinflamatoare, antifungica, antitusiva si febrifuga. De asemenea, busuiocul este relaxant al sistemului nervos, calmeaza migrenele, este eficient ca energizant psihic si regenerator al organismului in procesul de imbatranire.
Apa de busuioc, dar si infuzia sunt considerate un adevarat elixir al tineretii si se recomanda in caz de imbatranire precoce si in tulburari de menopauza.
O ceasca de ceai de busuioc poate fi bauta seara, inainte de culcare, pentru un somn linistit, sanatos, odihnitor, dar si preventiv, impotriva racelilor care bantuie in aceasta perioada de toamna tarzie.
Compozitia bogata in substante benefice, face ca busuiocul sa fie de un real ajutor in tratamentul multor afectiuni.
Beneficiile busuiocului nu se opresc aici. Uleiurile esentiale care se regasesc in compozitia frunzelor sunt un remediu natural in tratarea diferitelor afectiuni ale pielii, cum ar fi psoriazisul, acneea, pielea uscata si alte boli de piele.
Un remediu de nadejde in tulburarile gastro-intestinale, busuiocul stimuleaza digestia, calmeaza colicile, ajuta la eliminarea gazelor, este antiemetic, antiseptic intestinal si diuretic.
In inflamatiile cailor respiratorii planta de busuioc este utilizata ca antiseptic respirator, antispastic, antitusiv, bronhodilatator. De asemenea, printre proprietatile busuiocului se mai numara si cele de galactogog (stimuleaza secretia de lapte), reechilibrant al activitatii endocrine, stimulent al sistemului imunitar, tonic general, tonic nervos, antidepresiv.
Busuiocul intareste sistemul imunitar, regleaza functiile glandelor endocrine si metabolismul celular, tonifiind intregul organism. Putem sa consumam ceai de busuioc pentru actiunea energizanta si antidepresiva, planta inlaturand efectele surmenajului si echilibrand starea psihica si emotionala.
Ceaiul de busuioc uscat este recomandat persoanelor ce sufera de migrene pe fond nervos, colici, gastrita si ulcer gastric, colita, bronsita, gripa sau probleme cardiovasculare.
S-a constatat ca busuiocul potenteaza puterea de dezintoxicare la nivelul ficatului, deoarece in frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu actiune directa asupra celulelor hepatice, care cresc potentialul metabolic al acestora.
Ca urmare, o serie de functii hepatice sunt stimulate, efectele fiind rapide si foarte eficiente. Astfel, ceaiul de busuioc creste viteza de metabolizare a unor toxine provenite din alimentatie (grasimi, carne prajita, coloranti chimici) si creste totodata sinteza enzimei care distruge alcoolul patruns in organism.
Consumul de ceai de busuioc scade efectul nociv al nicotinei si al altor toxice cu nucleu de tip nicotinic, patrunse in sange prin inhalare sau ingestie. De asemenea, ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor in grasimi.
Efectul cetonelor din ceaiul de busuioc se face resimtit si in planul capacitatii hepatice de a creste sau micsora proportia glucozei din sange. Ca urmare, variatiile de glicemie vor fi rezolvate cu mai multa promptitudine de ficat.
Extern, busuiocul contine uleiuri volatile, avand proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si cicatrizante. In cosmetica se foloseste infuzia sub forma de comprese sau pulverizari in cazul tenului gras si acneic.
De asemenea, pentru indepartarea mirosului neplacut al respiratiei si intarirea gingiilor, se fac spalaturi bucale cu ceai de busuioc.
