Prestiinta lui Dumnezeu nu inseamna predestinare. In Apocalipsa, Dumnezeu spune "Eu stau la usa si bat". Deci, El bate la usa propriului Sau chip si asteapta ca acesta sa-i deschida si nu predetermina nimic. Acest lucru face ca omul sa nu fie un obiect al actiunii dumnezeiesti. Omul este liber si libertatea sa contine si optiunea cea mai de temut: aceea de a se decide impotriva lui Dumnezeu. In Epistola catre Filipeni intalnim indemnul "cu frica si cutremur lucrati la mantuirea voastra" (Filip. 2, 12-14). De aici reiese ca ar fi imoral sa fim facuti raspunzatori pentru ceva ce nu avem libertatea sa facem. Daca Dumnezeu ar fi predestinat totul pentru fiecare dintre noi, ar insemna ca n-ar mai trebui sa existe judecata, caci ea s-ar face pe baza celor hotarate de Dumnezeu si nu pe ale noastre. Sigur, Dumnezeu prestie negrija, necredinta si lipsa lucrarii noastre in a implini voia Sa, dar El nu a poruncit si nici nu a hotarat ca noi sa fim lipsiti de puterea de a ne schimba. Parintele Dumitru Staniloae afirma ca: "Dumnezeu priveste la faptele omului dintr-un plan care depaseste succesiunea temporala, dar fara sa o desfiinteze ... raportul intre prestiinta lui Dumnezeu si libertatea omului nu poate si nu va putea fi eventual clarificata niciodata de gandirea omeneasca."In acest sens este graitor Psalmul 138:
"Doamne, cercetatu-m-ai si m-ai cunoscut.
Tu ai cunoscut sederea mea si scularea mea;
Tu ai priceput gandurile mele de departe.
Cararea mea si firul vietii mele
Tu le-ai cercetat si toate caile mele mai dinainte le-ai vazut.
Ca inca nu este cuvant pe limba mea Si iata, Doamne,
Tu le-ai cunoscut pe toate si pe cele din urma si pe cele de demult;
Tu m-ai zidit si ai pus peste mine mana Ta.
Minunata este stiinta Ta, mai presus de mine; este inalta si n-o pot ajunge.
Unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi?
De ma voi sui in cer, Tu acolo esti.
De ma voi cobori in iad, de fata esti.
De voi lua aripile mele de dimineata si de ma voi aseza la marginile marii
Si acolo mana Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta.
Si am zis: "Poate intunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu".
Dar intunericul nu este intuneric la Tine si noaptea ca ziua va lumina.
Cum este intunericul ei, asa este si lumina ei.
Ca Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit in pantecele maicii mele.
Te voi lauda, ca sunt o faptura asa de minunata.
Minunate sunt lucrurile Tale si sufletul meu le cunoaste foarte.
Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai facut intru ascuns, nici fiinta mea pe care ai urzit-o ca in cele mai de jos ale pamantului.
Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tai si in cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor savarsi si nici una din ele nu va fi nescrisa."
Textul invocat pentru existenta predestinarii este cel de la Romani 8, 29-30: "Caci pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarat sa fie asemenea chipului Fiului Sau, ca El sa fie intai nascut intre multi frati. Iar pe care i-a hotarat mai inainte, pe acestia i-a si chemat; si pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si marit." Insa, asa cum afirma si Sfantul Simeon Noul Teolog, nu faptul ca Dumnezeu ii prestie pe cei ce vor birui prin hotararea si ravna lor este cauza biruintei, nici iarasi faptul ca El stie dinainte pe cei ce vor cadea si vor fi infranti este o cauza a infrangerii lor, ci insasi ravna, hotararea si curajul fiecaruia dintre noi ofera biruinta, iar necredinta, trandavia, negrija si slabiciunea pricinuiesc infrangerea si pierzania noastra." Predestinarea nu exista. Chiar daca se obisnuieste sa se spuna in popor "Ce ti-e scris in frunte ti-e pus", trebuie sa stim ca Dumnezeu cunoaste reactiile si purtarilor noastre, dar nu ne constrange sa reactionam si sa ne purtam intr-un anume fel. Asa ca suntem creatori ai faptelor noastre. Sa nu uitam: Avem neincetat optiuni.
