La hotarele pamanturilor noastre, se ridica maiestuoasa direct din stanca, statuia regelui Decebal, fiul lui Scorilo, de mai bine de 1900 de ani de la caderea Sarmizegetusei. Scrutand cu fermitate zarile, vegeaza la noi dinspre ceruri, si parca iertand slabiciunile noastre, si ratacirile prin care-notam, ne-ajuta sa depasim vremurile acestea cumplite pe care noi acum le traversam.
Cand mor uitarile din noi
Si beznele se trag invinse,
Invie lumea de eroi
Si Zeii Albi cu plete ninse,
Se spala viata de noroi
Si bestiile cad rapuse,
Cand mor uitarile din noi
Si-ncep povestile nespuse.
Cand mor uitarile din noi,
Lumina ne patrunde sfanta,
Mor zeii cruzi, cu ochii goi
Si ignoranta cade franta...
