luni, 17 ianuarie 2011

Fără timpul absolut

Devin UNA,

Prin tărâmul nevăzut,
Fără timpul absolut,
...doar un cerc perfect,
Al unui mistic arhitect,
Şi nelinişti de foc,
Şerpuind din loc în loc...
Lângă muguri descânt,
Mai fac un punct,
Pe pânza de goblen,
În crez şi meditaţii zen...
Dar mintea fuge să subjuge,
Cu forţe centrifuge,
Dorul răsărit în soartă,
Linui deschizând o poartă...
Vâlvătaie şi-un nimic!
Pas alchimic,
Prins pe cerul borangic,
Eu doar mă urzic,
Într-un tremur mioritic,
De poetic,
Concentrând lângă Pleiade,
Sărutările ar cade,
Mă prefac într-un tăciune,
Fără a spune,
Te iubesc dulce minune....

Crezul