Violetta Petre Îngenunchiată-n negru, măinileţi le frăngi…
Te rogi la Tatăl meu din Ceruri să mă ia
Mai repede la El…si pacea să imi dea…
Îţi simt focul din suflet în ochii tăi cei blănzi
Şi ştiu c-ai vrea în moarte cu mine să te-ascunzi…
Dar nu te pot lua , căci eu nu merg la moarte
E viaţa de apoi, cea care ne desparte…
Prin moarte eu trăiesc si mă jertfesc acum
Nu-mi alunga duşmanii !!! să vadă ce de fum
Şi trăsnete şi foc, cutremure, pârjol
Se-abat peste păgâni, cu sufletul lor gol…
Şi…mama mea Marie, să nu îmi plângi plecarea!
Voi fi mereu cu tine, mă voi uni cu marea
Cu sufletele slabe şi rele şi bolnave
Voi vindeca căderea…şi bolile mai grave…
Voi fi in toată lumea prezent…şi mai ales
Voi sta printre păcate…şi voi veni mai des
La sănul tau, Marie ! să mă ajuţi un pic
Să semăn Rugăciunea şi Crezul…din nimic…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu