Peştera Laptelui Cosmic din Mălaia

     Miracolele Vâlcii sunt aruncate de Creator peste tot, dinspre sudul frumos spre nordul regal, de parcă acest judeţ a fost menit să fie interfaţa dintre lumea zeilor şi cea a muritorilor.
     Aici este poarta care comunică, de fapt, între poezia cerului şi proza pământului, sau a subpământului, pentru că, la Mălaia, muntele a scos la iveală un întreg set de comori, care mai de care mai rupte din Paradis.
     La Mălaia, omul care fost pe aleile chiliilor din cer, a reuşit să fure din minunăţiile dintâi câte ceva şi să le aducă la Pestera Laptetelui Cosmic, pentru că aici au trăit primii Zei, cei care au băut lapte din peştera care-i poartă numele.
     Tot aici, unde muntele a ştiut să spună povestea Lotrului, Dumnezeu a oferit lumii una din cele mai frumoase cascade, numită Regina Cascadelor din România,  dar în şoaptă, doar pentru iniţiaţi. În apropiere,  la Ciungetu, este şi Principesa apelor de munte, Latoriţa. Pe valea acestui frumos râu, se regăseşte Drumul Îngerilor, cărare care pleacă de sub Transalpina şi merge printre cele mai spectaculoase chei, spre Lotru, lăsându-ne nouă, oamenilor, bucuria de ne plimba, la scară pământeană, prin Grădina Raiului.
     Pe acest tărâm, se află și acea minune a lumii, Peştera Laptelui Cosmic, peşteră unde pereţii au un alb curat de parcă stelele au fost mulse de zei, oferind elixir uriaşilor care au trăit pe aceste meleaguri.
     Peştera Laptelui Cosmic, numită şi Peştera cu Lapte, se situează pe versantul drept al Rudăresei. Deşi nu prezintă formaţiuni de peşteră (stalactite, stalagmite, coloane, ornamente), Peştera Laptelui Cosmic prezintă interes, mai ales din punct de vedere paleontologic şi istoric.
     Aici s-au descoperit fosilele unor animale mici, care au trăit cu mai bine de 50.000 de ani în urmă, precum şi vestigii ale Culturii Glina (fragmente ceramice), ultimele fiind expuse la Muzeul de Istorie al judeţului Vâlcea.
     Denumirea peşterii derivă de la scurgerile de calcit solubilizat alb (curgeri parietale), care impregnează pe alocuri pereţii interiori şi bolovanii podelei, care par pătaţi cu lapte zvârlit parcă de nicăieri.
Galeria, lungă de 87 de metri, care se termină cu o mică acumulare de apă, poate fi parcursă fără dificultate, în condiţiile unui echipament corespunzător.