Şi, dacă vine toamna,
nici nu-mi pasă
că mi-am luat umbrela
şi-am plecat,
pe-afară, de mă plouă,
stau în casă
fiindcă la mine
io mi-s împărat.
Dar am s-o rog ,
dac-o vrea zurlia,
să fie mai călduţă,
nu cu ploi,
să-mi lase flori
şi să îmi coacă via
şi apoi din must
să bem doar amândoi.
Ei, şi? să vie!
O şi văd că vine,
se furişează
hoaţa prin livezi,
îmi pune galben puf
peste gutuie
şi tot cu galben dă
pe pomii verzi.
Dar tu,o fată buna
ca şi toamna,
trimite-mi
pe o floare un surâs
şi-apoi pe fruntea mea
îţi pune palma,
să mă cufund
în înserări de vis.
Iar eu cu sufletu-mi
te voi cuprinde
şi ţi-oi cânta
a lumii melopee,
ca zămislită eşti
din ceruri blânde,
iubire,
ce ai nume de femeie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu