Despre iubirea de aproapele

Ce poate fi mai minunat, mai desfatator decât iubirea de aproapele? A iubi este o fericire, a urî este un chin.
Toata Legea si prooroci, stau în iubirea catre Dumnezeu si catre aproapele.Iubirea catre aproapele este calea care duce la iubirea catre Dumnezeu. Caci Hristos a binevoit a se îmbraca tainic în fiecare aproape al nostru, iar în Hristos este Dumnezeu (1 Ioan).
Sa nu crezi, preaiubite frate, ca porunca iubirii de aproapele a fost prea apropiata inimii noastre cazute: porunca este duhovniceasca, iar pe inima noastra au pus stapânire trupul si sângele; porunca este noua, iar inima noastra -veche.Iubirea noastra fireasca a fost vatamata de cadere; ea trebuie omorâta -Hristos o porunceste - pentru a putea agonisi din Evanghelie iubire sfânta catre aproapele, iubire în Hristos.
Însusirile omului nou trebuie sa fie toate noi; nici o însusire veche nu i se potriveste.
Caderea a supus inima stapânirii sângelui si, prin mijlocirea sângelui, stapânirii stapânitorului acestui veac. Evanghelia slobozeste inima din aceasta robie, din aceasta silnicie, si o aduce sub calauzirea Sfântului Duh.Sfântul Duh ne învata sa iubim pe aproapele în chip sfânt.
Iubirea aprinsa, hranita de Sfântul Duh este foc. Prin acest foc se stinge focul iubirii firesti, trupesti, stricate de caderea în pacat. (Scara, Cuvântul 15, cap. 3).
"Cel ce spune ca poate avea pe amândoua aceste iubiri se amageste pe sine însusi", a spus Sfântul Ioan Scararul (Cuvântul 3, cap. 16).
Adevarata iubire de aproapele se întemeiaza pe credinta în Dumnezeu, "Ca toti sa fie una", a strigat Mântuitorul lumii catre Parintele Sau, "dupa cum Tu, Parinte, întru Mine si Eu întru Tine, asa si acestia în Noi sa fie una" (Ioan 17, 21)
Fa pentru cei pe care îi iubesti ceea ce poti sa faci folositor si ceea ce este legiuit; dar totdeauna sa îi încredintezi lui Dumnezeu - si iubirea ta oarba, trupeasca, nesocotita se va preface, încetul cu încetul, într-o iubire duhovniceasca, întelegatoare, sfânta.Iar daca iubirea ta este o împatimire ce se împotriveste legii, atunci s-o lepezi ca pe o urâciune.Atunci când inima ta nu este libera, acesta este un semn al împatimirii. Atunci când inima ta este înrobita, acesta este semnul patimii nebunesti, pacatoase.Iubirea sfânta este curata, libera, întreaga în Dumnezeu. Ea este o lucrare a Sfântului Duh, care lucreaza în inima în masura curatirii acesteia.
Da cinstire aproapelui ca unui chip al lui Dumnezeu -cinstire care sa fie în sufletul tau, nevazuta pentru ceilalti, descoperita doar constiintei tale. Faptele pe care le savârsesti sa fie, în chip tainic, pe potriva starii tale sufletesti.Da cinstire aproapelui, fara sa iei seama la vârsta, fara sa faci deosebire între barbat si femeie, fara sa te uiti la rangul pe care îl are în lume -si iubirea sfânta va începe, treptat, sa se faca aratata în inima ta. Pricina acestei iubiri nu sunt trupul si sângele, nu înrâurirea simturilor, ci Dumnezeu.
Cei lipsiti de slava numelui de crestin nu sunt lipsiti de cealalta slava, pe care au primit-o când au fost ziditi: ei sunt chipul lui Dumnezeu. Daca chipul lui Dumnezeu va fi aruncat afara, în vapaia cea cumplita a iadului, si acolo sunt dator sa îl cinstesc.Ce treaba am eu cu vapaia, cu iadul! Chipul lui Dumnezeu a fost aruncat acolo potrivit judecatii lui Dumnezeu: treaba mea este sa pazesc cinstirea fata de chipul lui Dumnezeu, si prin aceasta sa ma pazesc pe mine însumi de iad.
Da cinstire orbului, si leprosului si celui bolnav la minte, si pruncului de tâta, si raufacatorului, si pagânului - cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Ce ai tu cu neputintele si neajunsurile lor! Ia seama la tine însuti, ca sa nu sufere un neajuns iubirea ta.În crestin sa dai cinstire lui Hristos, Care a spus spre povatuirea noastra, si înca va mai spune atunci când se va hotarî soarta noastra în vesnicie: "Ceea ce ati facut unuia dintre acesti frati ai mei prea mici, Mie Mi-ati facut". (Mt. 25, 40).Atunci când ai de-a face cu aproapele sa ai în minte acest cuvânt evanghelic si te vei face tainuitor al iubirii de aproapele. Tainuitorul iubirii de aproapele intra prin ea în iubirea de Dumnezeu.
Dar daca socoti ca îl iubesti pe Dumnezeu, iar în inima ta traieste un simtamânt de neplacere fie si fata de un singur om, sa stii ca te afli într-o vesnica amagire de sine."Daca zice cineva:", graieste Sfântul Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, " - iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau îl uraste, mincinos este... Aceasta porunca avem de la El, ca cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau". (1 In. 4, 20, 21).A arata iubire duhovniceasca fata de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. "Noi stim ca am trecut din moarte la viata", graieste iarasi Cuvântatorul de Dumnezeu, "pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramâne în moarte". (1 In. 3, 14).
Desavârsirea crestina sta în desavârsita iubire de aproapele. Desavârsita iubire de aproapele sta în iubirea de Dumnezeu, care nu cunoaste desavârsire, întru care nu este sfârsit sporirii. Cresterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârsita, pentru ca iubirea este Nesfârsitul Dumnezeu. (1 Ioan 4, 16). Iubirea de aproapele este temelia zidirii iubirii. Iubite frate! Cauta sa sporesti în tine iubirea duhovniceasca de aproapele: intrând în ea, vei intra în iubirea de Dumnezeu, pe portile învierii, pe portile Împaratiei Cerurilor. Amin.