Adormirea Maicii Domnului * cuvinte de invatatura

Luna august in 15 zile:

Cinstita mutare a Preaslavitei Stapanei noastre

Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria

Maica Domnului este cea mai inalta sfintenie omeneasca cunoscuta si cinstita de Sfanta Biserica, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seama dintre sarbatorile ei. Este o sarbatoare pregatita, precum se stie, printr-un post de doua saptamani. In Sfanta Scriptura, nu aflam nimic despre moartea Maicii Domnului. In schimb, cantarile si imnele de la Vecernia si Utrenia sarbatorii ne vestesc adevarata traditie a Bisericii in aceasta privinta:
Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage.
S-a intors, apoi, acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei.
Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Si, incepand Petru cantarea cea de ingropare, Apostolii au ridicat patul si au petrecut, pana la mormant, trupul cel primitor de Dumnezeu. Si, sosind in satul Ghetsimani si asezand in mormant trupul Maicii Domnului, Apostolii au zabovit, acolo, inca trei zile, asteptand pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasca randuiala, lipsea.
Si, sosind, Toma Apostolul era intristat, ca nu se invrednicise sa vada, si el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca si ceilaiti Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotarare de obste, mormantul, pentru el. Si, daca s-a deschis, s-au minunat, ca au aflat mormantul fara sfantul ei trup si era numai giulgiul lasat, ca mangaiere si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.

Pe scurt, dupa credinta Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica domnului, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata, cu trup cu tot la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri de ingeri, nu prin puterea ei, ca Mantuitorul. Si acolo se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem mare incredere in rugaciunea ei, ca ea singura poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mama unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slava!
*****

***

*

Intru aceasta zi, invatatura la cinstita mutare a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.
Astazi, fratilor, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, mutandu-se din viata aceasta, la Imparatia cea de sus, in lacasul cel vesnic salasluieste, in bucuria si in veselia cea negraita unde doresc ingerii sa priveasca. Astazi, nepoata si stapana stramosului Adam, de pe pamant, la cer, cu slava, se suie, la petrecerea cea cu adevarat iubita si dorita. Astazi, se slobozeste firea omeneasca de blestemul stramosilor. Astazi, impotrivitorii lui Dumnezeu s-au rusinat. Pentru ca Fecioara si de Dumnezeu Nascatoarea, suindu-se la ceruri, ca un soare lumineaza toata lumea, cu a sa mila si cu rugaciunile sale si incununeaza, cu slava si cu cinste, pe credinciosi si pe cei ce o marturisesc pe ea, ca adevarata Nascatoare de Dumnezeu, curata. Pentru ca ea s-a aratat ajutatoare celor asupriti, celor mahniti, folositoare, celor in necazuri, mangaiere, bolnavilor, tamaduire, credinciosilor, intarire, lauda Apostolilor, taria Mucenicilor, arhiereilor, nestricacioasa cununa. Catre aceasta si noi, fratilor, sa cadem, cu credinta calda, catre Preacurata Doamna noastra, Stapana si de Dumnezeu Nascatoare, cu toata inima si cu tot sufletul. La Sfanta Biserica a ei, in graba sa alergam, si cinstitul ei praznic, cu dragoste si luminos, sa-l praznuim, cu veselie si bucurie, in laude si in cantari si, pe cat ne este cu putinta, sa o fericim. Pe cei straini si saraci sa-i primim in casele noastre si, pace si dragoste avand unul catre altul, sa ne curatim de pacate sufletele si trupurile noastre. Si, asa, curati si fara de prihana si desavarsiti in fapte bune, cu vrednicie sa ne apropiem de infricosatoarea si dumnezeiasca Masa si sa ne impartasim cu Preacuratul Trup al Domnului si cu cinstitui Lui Sange, cu frica de Dumnezeu si cu credinta. Dar nu ca luda, care, nevrednic fiind si plin de rautate si intunecat cu boala iubirii de arginti, a indraznit a se apropia de acea infricosatoare si sfanta Taina dumnezeiasca. Ca, atunci, indata dupa "paine", a intrat intr-insul satana si, dandu-se la spanzurare, a pierit. Pentru ca cel ce mananca si bea cu nevrednicie din aceasta Taina, va fi vinovat fata de Trupul si Sangele Domnului. Dar noi, fratilor, sa nu fim ca unii din acestia, ci sa fim de Hristos iubitori si cu dragoste de frati si imbunatatiti; pe preoti, slugile Domnului, sa-i avem in cinste, ca printr-insii suntem botezati si darul lui Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, printr-insii le primim si de la ei ne impartasim cu Preacuratul Trup si cu dumnezeiescul Sange si cu rugaciunile lor ne izbavim de pacate. Cu ale caror rugaciuni si Duhul Sfant se pogoara catre Sfanta paine, care se aduce si o preface pe ea in Trupul cel dumnezeiesc, iar vinul, in Sfantul Lui Sange. Iar celor ce cu credinta il primesc, li se da iertare pacatelor si gustare din viata vesnica. Pentru ca preotii se numesc ingeri pamantesti si oameni ceresti. Pentru ca zice Apostolul: "Ascultati pe mai marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei priveghiaza pentru sufletele voastre, avand sa dea de ele seama, ca sa faca aceasta cu bucurie, si nu suspinand" (Evr. 13, 17).
Deci, sa rugam pe Preacurata Maica a lui Dumnezeu si pe Cel ce S-a nascut dintr-insa, pe Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ca, pentru rugaciunile ei, sa ne izbaveasca pe noi de muncile cele vesnice si sa ne daruiasca iertare de pacate si viata vesnica, noua celor ce savarsim si cinstim cu laude praznuirea ei, fiindca, si in fagaduintele sale, a zis: Celor ce cheama numele meu si al Celui ce S-a nascut din mine, Fiului si Dumnezeului meu, sa li se sfinteasca locul lor si sa li se implineasca lor toate cererile, cele spre folosul mantuirii. Si sa-i pazeasca Domnul pe ei de vrajmasul si incepatorul rautatii, care de-a pururea se lupta cu ei, precum si de cursele si mestesugurile aceluia, ce impiedica pasii lor spre Dumnezeu. Si sa-i invredniceasca pe ei ca, cealalta parte a vieti lor, in pace si fara tulburare sa o treaca, sa-i fie placuti Lui, prin pocainta si lacrimi si prin celelate fapte bune si, de relele cele nevindecate izbavindu-se, sa castige bunatatile ce sunt dincolo. Cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, slava, cinste, stapanire si inchinaciune i se cuvine, acum si pururea si in nesfarsitii veci ai vecilor! Amin.