Uimire

- Mare este Dumnezeu, mare este Dumnezeu! aceasta era vorba lui tanti Floarea cat era ziua de mare, vecinii se obisnuise cu ea, dar nici unul nu avuse curiziotatea s-o intrebe de unde uimirea ei, probabil erau de acord cu ceea ce spunea. Insa avea un nepot care nu putea sa sufere spusele ei, facuse multa scoala si invatase de toate dar despre Dumnezeu nu voia sa auda. Intr-o zi suparat pe vorba bunicii se gandi s-o puna la punct si-i zise:

- Bunico! de ce zici toata ziua: "ce mare este Dumnezeu!"

Pai cum sa nu fie mare dragul mami, daca a trecut tot poporul evreu prin Marea Rosie ca si pe uscat!?

- Oooo! facu baiatul rasufland usurat, si cu un zambet de victorie adauga; bunico trebuie sa sti ca acestea sunt un fel de povesti de adormit copii lesne crezatori, pe acolo pe unde au trecut evrei Marea Rosie, apa era doar pana in genunchi.

- Mare este Dumnezeu! exclama femeia ducandu-si mana la gura.

- Tocmai ti-am explicat ca nu-i nici o minune sa treci marea printr-o apa pana in genunchi zise baiatul exasperat.

- Aici e mirarea, ca a reusit sa inece toata armata egiptului intr-o apa pana in genunchi. Baiatul incerca sa mai spuna ceva ca sa se apere, dar nu gasi nici un cuvant. Rusinat pleca capul in jos si repeta dupa bunica lui: - mare este Dumnezeu!
Florin Muresan